PODOABELE PRAHOVEI
Mărturii ale artei populare din Starchiojd:
ștergare, fețe de pernă, fețe de masă și batiste

Coordonator
Anișoara Ştefănucă
Editat de
Centrul Judeţean de Cultură Prahova,
cu sprijinul
Consiliului Judeţean Prahova
ISBN 978-606-8467-44-3
Tehnoredactare: Mihaela Gaftori și Emilia Vasile
Coperte: Mihaela Gaftoi
Ploieşti • Editura Mythos • 2019

            Studiu introductiv (fragment)
În anul 2016, în comuna Starchiojd, județul Prahova, a avut loc lansarea celui de-al doilea volum al studiului monografic intitulat Starchiojd. Moștenirea culturală. (Partea a doua) Sărbători, obiceiuri, repertoriu folcloric, tradiții locale reprezentative, realizat sub coordonarea doamnei Ioana Ruxandra Fruntelată și a domnului Cristian Mușa, publicat în anul 2015, la Editura Mythos a Centrului Județean de Cultură Prahova.
Cu acest prilej a fost organizată o expoziție cu obiecte etnografice. Am admirat și apreciat atunci valoarea exponatelor, mai cu seamă a ștergarelor, fețelor de pernă și a fețelor de masă, frumos și bogat ornamentate, care vorbeau prin ele însele despre statutul, priceperea și preocupările membrilor acestei comunități.
Am revenit la Starchiojd, în cadrul unor cercetări etnografice, convinși fiind de faptul că acele valoroase piese de artă populară trebuie să fie repertoriate, fișate, fotografiate, valorificate într-un album și împărtășite tuturor, specialiști și public larg deopotrivă.
Am fost sprijiniți și susținuți în acest demers de oameni care au demonstrat un respect deosebit pentru moștenirea transmisă de generații, amintim aici pe domnul Cristian Mușa, fiu al satului, actualmente cercetător în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” și domnul Sorin Fofircă, director al Liceului Tehnologic din Starchiojd, precum și alți membri ai comunității, care au manifestat disponibilitate și ne-au oferit informații prețioase: Elena Mușa, Lucica Tănăsescu, Maria Pănticeanu, Tinca Marcu, Rodica Gabriela Dima.
Albumul de față se dorește a fi un pandant vizual al studiului monografic Starchiojd. Moștenirea culturală, volumele I și II – care ilustrează cu pasiune și acribie științifică tradiția acestor locuri, în speranța că oferim astfel cititorului posibilitatea de a cunoaște, înțelege, respecta și aprecia valoarea acestor elemente de patrimoniu.
Piesele cuprinse în albumul de față sunt parte integrantă a două colecții etnografice: colecția Liceului Tehnologic din Starchiojd și colecția domnului Cristian Mușa. Dacă cea de-a doua este o colecție particulară, rod al pasiunii și dorinței de salvare și păstrare a acestor valoroase mărturii străvechi, piesele care se regăsesc în momentul de față în custodia Liceului Tehnologic din Starchiojd au aparținut Muzeului Satului din Starchiojd, înființat în vara anului 1944, prin grija mai multor intelectuali: istoricul Nicolae I. Simache, profesorul C.M. Râpeanu, învățătoarea Cornelia Ionescu Lungu (din Ploiești) și învățătoarea locală Elisabeta (Lucica) Gârbea, ajutați de câțiva elevi. De-a lungul timpului, colecția muzeală a fost organizată în mai multe spații, fapt care a avut ca efect pierderea unora dintre valoroasele exponate. Se cuvine așadar să aducem cu acest prilej gândul nostru de recunoștință și prețuire, tuturor celor care au contribuit la acest demers de recuperare și de patrimonializare a acestor piese etnografice.
Pentru ediția de față a acestui album, din multitudinea obiectelor etnografice întâlnite în colecțiile menționate, am selectat ștergarele (cunoscute și sub denumirea de șervete sau prosoape), fețele de masă, fețele de pernă și perdelele, toate având la bază pânza lucrată manual în războiul de țesut. Pentru valoarea lor deosebită, remarcată în cadrul unor ritualuri, am inclus în album și batistele.
Faptul că aceste exponate au fost în majoritate colecționate cu mulți ani în urmă, unele chiar cu mai bine de șaptezeci de ani, a făcut aproape imposibilă obținerea de către noi a unor informații valoroase referitoare la denumirea populară a tehnicilor de lucru și mai ales asupra simbolisticii motivelor ornamentale. În acest sens, abordarea noastră va fi una situată în limitele actualelor accepțiuni, categorii și abordări științifice din domeniu.
Pentru o abordare comprehensivă și o perspectivă diacronică asupra problematicii, subscriem aserțiunii etnologului Eugen Holban: „Artei populare nu îi sunt însă caracteristice revoluțiile. Atributul determinant îi este tocmai conservarea și perfecționarea acelorași elemente. Aici înnoirile se produc treptat, cu prudență. Orice creator, oricât de dotat ar fi, nu încearcă transformări radicale, ci o perfecționare și o îmbogățire a motivelor existente. Astfel, elementele din vechi epoci persistă încă în ornamentica populară până la începutul sec. XX, chiar dacă semnificațiile inițiale li s-au pierdut, și pe vechea lor structură morfologică au intervenit detalii impuse de epoci mai recente”.

Anișoara Ștefănucă

DRAGOSTEA – OPINII, REFLECȚII, IPOSTAZE
Coordonator:
ANIȘOARA ȘTEFĂNUCĂ
Editată de
Centrul Judeţean de Cultură Prahova,
cu sprijinul      
Consiliului Judeţean Prahova
ISBN 978-606-8467-45-0
Ploiești, Editura MYTHOS, 2020

Redactor: Emilia Vasile
Copertă: Mihaela Gaftoi

Transcriere texte:
Elena Dumitru
Anca Stanca

Prelucrare audio:
Teodor Constantinescu

            Cuvânt înainte (fragment)
Ideea creării unor contexte de discuție favorabile abordărilor multidisciplinare, având la bază o temă atât de generoasă precum dragostea (iubirea), a încolțit încă de la începutul anului 2016, când, la nivelul publicului larg, se manifesta tot mai intens o tendință de a-l redescoperi pe Dragobete, sărbătorit la 24 februarie, în concurență cu pandantul său occidental, Sf. Valentin, sărbătorit la 14 februarie.
Plasați în mod nejustificat într-o perspectivă dihotomică, la nivel discursiv, și într-o perspectivă consumeristă la nivelul practicilor cotidiene, uităm parcă faptul că cei doi actanți, Dragobete, respectiv Sf. Valentin, reprezintă de veacuri, plăsmuirile în plan simbolic, ale dragostei, ale iubirii, sub diversele forme și accepțiuni.
Am remarcat de-a lungul timpului, prin studiile și cercetările realizate în domeniul culturii tradiționale, numeroase forme de manifestare și reprezentare ale dragostei, dintre care amintim: ieșirea fetelor și flăcăilor în pragul primăverii la hotarul satului, pentru a culege primele flori; oferirea de către fata de măritat a unui colac frumos împletit flăcăului preferat, cu prilejul sărbătorilor pascale, când se practica obiceiul vălăretului; oferirea de către flăcău a unei furci de tors fetei care urma să-i devină soție; arborarea ramurilor de tei la porțile fetelor de măritat, în Duminica Mare a Rusaliilor; reprezentarea actuală a Dragobetelui pe lingurile cioplite în lemn, prin figurarea a două păsări afrontate; realizarea de către fetele de măritat a batistelor frumos cusute și oferirea acestora flăcăilor cu diferite prilejuri.
În acest context, începând cu anul 2016, în preajma sărbătorii dedicate lui Dragobete, am inițiat organizarea unui simpozion cu tema „Dragostea – opinii, reflecții, ipostaze”, cu scopul de a oferi un prilej favorabil întâlnirii unor specialiști din domenii diferite ale științei și artei, care să susțină alocuțiuni, comunicări, prelegeri având la bază tema sus amintită.
Încercarea de a încuraja dezvoltarea unei culturi a dialogului pe tema dragostei în secolul al XXI-lea poate părea a fi o inițiativă extrem de curajoasă, hazardată, dacă nu, chiar anacronică. Interesul manifestat deopotrivă de public și de invitați, ne-a determinat să continuăm organizarea acestui proiect cultural, așa încât, astăzi, ne bucurăm să reunim în acest volum o mare parte dintre textele corespunzătoare comunicărilor susținute în cadrul simpozionului.
Anișoara Ștefănucă

ANUARUL
SOCIETĂŢII PRAHOVENE
DE ANTROPOLOGIE
GENERALĂ
YEARBOOK
OF PRAHOVA COUNTY
SOCIETY FOR
GENERAL ANTHROPOLOGY
Coordonator
Sebastian Ştefănucă
Anul 5 • numărul 5
Editat de
Centrul Judeţean de Cultură Prahova,
cu sprijinul
Consiliului Judeţean Prahova
Issued by Prahova County Cultural Centre,
with the aid of
Prahova County Council, Romania
ISSN 2458-0848
ISSN–L 2458-0848
Coperte şi tehnoredactare: Mihai Vasile
Redactor: Emilia Vasile
PLOIEŞTI • EDITURA MYTHOS • 2019

Cuprins / Content

Sebastian Ştefănucă
Cuvânt înainte / pag. 5

Sebastian Ştefănucă
Foreword / pag. 9

Mihai Vasile
O experienţă trăită: teatrul – de la cultual la cultural / pag. 13

Ioana-Ruxandra Fruntelată
Monografiile în interpretarea etnologică / pag. 61

Leonard-Mihail Rădulescu
Oraşul Băicoi. Reflexii monografice / pag. 77

Cristian Muşa
Războiul, din spatele frontului / pag. 91

Anca Gorgan
Mentalitatea magică a românilor / pag. 105
Ioana Alexandra Cosma
Individualismul în rândul studenţilor / pag. 115

Marian Nuţu Cîrpaci
Prima scriere în limba romaní şi erorile ei de interpretare
în Rromii, India şi limba rromani / pag. 129

Marian Nuţu Cîrpaci
Despre originea indiană a unor cuvinte presupus bizantine
din limba romilor / pag. 135

Marian Nuţu Cîrpaci
On the Indian origins of certain supposedly-Byzantine words
in the Romani language / pag. 145

Ελένη Γρομπανοπούλου (Eleni Ghrobanopulu)
Structuri economice, modalităţi de producţie şi forme de rudenie şi cooperare în comunităţi agricole şi pastorale din spaţiul elen (sec. XIX-XX) / pag. 155

Ελένη Γρομπανοπούλου (Eleni Grompanopoulou)
Economic structures, production processes and forms of kinship and cooperation in rural and pastoral societies in Greece (19th-20th centuries) / pag. 163

Marin Constantin
Tales of ethnic serendipity in the 2000s Romania / pag. 169
Desislava Pileva
Hair Covering within the Context of Mixed Families / pag. 185

Robert Hertz
Preeminenţa mâinii drepte. Studiu asupra polarităţii religioase [traducere de Smaranda Jilăveanu] / pag. 199

Sebastian Ştefănucă
Antropologie pontico-balcanică, în trei recenzii de carte
Eleni Sideri şi Lydia Efthymia Roupakia (coordonatoare), Religie şi migraţie în regiunea Mării Negre / pag. 221
Ildikó Bellér-Hann şi Chris Hann, Regiunea turcească. Stat, piaţă & identităţi sociale pe coasta de est a Mării Negre / pag. 236
Vasílis K. Ghúnaris, Iákovos D. Mihailídis, Ghiórghos Anghelópulos (coordonatori), Identităţi în Macedonia / pag. 255

Ataşat copertei a III-a a Anuarului se află un DVD care conţine filmul „Cealaltă parte a umbrei” cu secvenţe din patru spectacole de teatru (VIA LVCIS, Meşterul Manole, TORNA UMBRA şi Măreţia frigului), film care reprezenintă o paralelă perfectă a celor scrise de Mihai Vasile în textul de debut al anuarului.

COLOCVIUL NAȚIONAL „COREGRAFIA DANSULUI TRADIȚIONAL ASTĂZI”, LA A X-A EDIȚIE- ISBN 978-606-8467-43-6
 
Redactor, coperte și tehnoredactare:
Mihaela Gaftoi
Ploiești • Editura MYTHOS • 2019

Anișoara Ștefănucă
manager
Centrul Județean de Cultură Prahova

                Inițiat în anul 2014 de către reprezentanții Asociației Așezămintelor Culturale, Proiectul Colocviul „Coregrafia dansului tradițional astăzi”, care a căpătat în timp o anvergură națională, s-a bucurat de un viu interes și susținere din partea Centrului Județean de Cultură Prahova, Consiliului Județean Prahova, Centrului Cultural „Aurel Stroe” și Primăriei orașului Bușteni.
Dacă ne referim la denumirea acestui proiect, se poate naște întrebarea de ce un colocviu dedicat dansului tradițional astăzi? Răspunsul devine destul de complex și presupune un demers de înțelegere și obiectivare a unei situații, a unei stări de fapt. Despre dansul tradițional putem avea impresia uneori că știm suficient, dacă nu chiar totul, că poate fi la îndemâna oricui să aducă pe scenă unul sau mai multe dansuri tradiționale, că dansul ar presupune doar execuția unor mișcări în acord cu un anumit fond muzical, că putem improviza ținuta vestimentară în funcție de posibilități.
În acest sens, am considerat necesară acordarea unei atenții deosebite îndrumării metodologice a animatorilor culturali participanți și a coregrafilor; acordarea unei dimensiuni științifice colocviului, în tandem cu perspectiva practică, aplicativă; abordarea complexă, multidisciplinară, sincretică a dansului tradițional, aducând în discuție aspecte privind ținuta scenică, acompaniamentul, vestimentația. Aceste perspective s-au concretizat prin temele abordate în cadrul seminariilor științifice și dezbaterilor organizate, care au avut de-a lungul timpului invitate personalități ale etnografiei, etnologiei și coreologiei românești.
La ediția din luna aprilie 2018, prilejuită de Anul Centenarului Marii Uniri, în cadrul Simpozionului cu tema „100 de ani de folclor coregrafic”, invitația noastră a fost onorată de domnul prof. univ. dr. Zamfir Dejeu, cercetător științific I, la Institutul Arhiva de Folclor a Academiei Române Cluj-Napoca, căruia îi aducem cu acest prilej mulțumirile noastre și redăm în continuare câteva dintre ideile de început prezentate de domnia sa cu prilejul acestui simpozion, care oferă o imagine edificatoare asupra specificului dansului tradițional din arealul nostru și încadrarea acestuia la nivel extins, european: „Cultura coregrafică românească se află la o intersecție între orient și occident. Referindu-ne la occident și raportându-ne la diferite forme de relief – munți, dealuri, văi și așa mai departe, acestea despart zonele folclorice, despart dialectele folclorice. Noi, românii, nu avem dialecte, avem un dialect, de fapt două cu cel macedo-român. Dar, referindu-ne la Europa, aici avem trei dialecte. Dinspre ocean până la Munții Alpi – dialectul apusean, unde dansurile sunt dansuri de perechi, fără improvizație, deci standard, și aceste dansuri s-au clasicizat, să spunem așa, în Europa de Est (polca, spre exemplu). Venind de la Alpi până la Carpați, avem de a face cu dialectul specific Centrului și Estului Europei, care se referă la dansuri de perechi jucate în mod liber, și unde deja apare improvizația (fecioresc, spre exemplu).
Trecând peste Carpați, avem de a face cu dansurile de grup, cu caracter legat: horă, sârbă. Din acest punct de vedere trebuie să vedem unde ne găsim noi. În Transilvania, ne găsim în dialectul specific Centrului și Estului Europei, cu dansurile de perechi și improvizație, și dincolo de Carpați, spre Dunăre, spre sud, ne găsim în dansurile de grup.”
De asemenea, făcând referire la tipurile de scriere, notație, ritm și sisteme ritmice, domnul prof. univ. dr. Zamfir Dejeu a precizat: „Constantin Costea este primul care spune că nu avem dialecte, vorbește însă despre stiluri. Și avem stilul dunărean, apusean, carpatic, răsăritean, macedo-român (care este de fapt un dialect), și sunt forme intermediare.”
În acest context, am lansat întrebarea „cât este permis să intervenim în coregrafia jocului și în transpunerea scenică a acestuia? Răspunsul domnului Zamfir Dejeu venind cu promptitudine: „Stilul. Nu avem voie să părăsim stilul!”
Cu prilejul seminarului organizat în cadrul ediției a VII-a, în luna noiembrie 2017, domnul Ioan Simionca, senator, maestru coregraf, remarca: „Este un lucru extraordinar că se continuă această activitate, am observat ce nevoi sunt în țară pentru aceste cursuri, apreciez totodată interesul multor tineri, ceea ce este absolut impresionant. Am încercat să fiu prezent în fiecare seară, exact din dorința de a vedea cum se exprimă tinerii, alături de ceilalți mai vechi un pic, și asta ne dă curaj să continuăm, tocmai pentru că vedem că din urmă vin oameni talentați, oameni care cred eu că se vor forma într-o generație nouă de coregrafi, care va trebui să înțeleagă exact care este rostul lor și să aducă acele schimbări de care vorbim cu toții aici. Mi-aș dori ca această colaborare să existe și în continuare, să o dezvoltăm. Eu aș vrea ca ceea ce se face aici să fie chiar mai bine cunoscut în țară, pentru că am observat de la ediție la ediție un progres și un interes manifestat atât din partea instituțiilor, dar și din partea celor care participă din țară. Mulțumiri și felicitări organizatorilor, felicitări tuturor participanților!”
Pe parcursul celor zece ediții, au fost împreună cu noi pentru a susține prezentări și studii practice de dans tradițional următorii maeștri coregrafi, cărora le aducem mulțumirile noastre:
Ediția I (noiembrie 2014)
Niculae Chiriţă – Ansamblul folcloric „Salba Prahovei”, Plopeni
Ediția a II-a (martie 2015)
Ionel Garoafă – Ansamblul folcloric „Maria Tănase”, Craiova
Ştefan Coman – Ansamblul artistic „Baladele Deltei”, Tulcea
Ediția a III-a (octombrie-noiembrie 2015)
Ion Simionca – Ansamblul folcloric „Dor românesc”, Bistriţa Năsăud
Mihai Fediuc – Ansamblul folcloric „Balada”, Botoşani
Ediția a IV-a (martie 2016)
Marius Ursu – Ansamblul folcloric „Doina Timişului”, Timişoara
Grigore Simionca – Ansamblul folcloric „Doruleţul”, Baia Mare
Ediția a V-a (noiembrie 2016)
Gabriela Hossu și Marin Hossu – Ansamblul artistic „Porolissum”, Zalău
Nicuşor Iancu – Ansamblul folcloric „Doina Bărăganului”, Slobozia
Marian Rusu – Şcoala Populară de Artă, Brăila
Ediția a VI-a (martie 2017)
Daniel Titi Sandro şi Ecaterina Hănnel – Ansamblul artistic „Crişana”, Oradea
Sorin Petre – Palatul Copiilor Ploiești
Costică Dogaru – Ansamblul folcloric „Chindia”, Ploiești
Ediția a VII-a (noiembrie 2017)
Vasile Stoia – Ansamblul folcloric „Mărginimea din Sibiu”, Sibiu
Mihaela şi Ion Horujenco – Ansamblul folcloric „Doina Covurluiului”, Galaţi
Ediția a VIII-a (aprilie 2018)
Adrian Paşca – Ansamblul folcloric „Ceatăra”, Carei
Ionel Garoafă – Ansamblul folcloric „Maria Tănase”, Craiova
Ion Colezea – Ansamblul folcloric „Perinița”, Ploiești
Ediția a IX-a (noiembrie 2018)
Ştefan Coman – Ansamblul Artistic „Baladele Deltei”, Tulcea
Ionel Garoafă – Ansamblul Folcloric „Maria Tănase”, Craiova.
Colocviul Național „Coregrafia dansului tradițional astăzi” a fost onorat de-a lungul timpului și de prezența domnilor Alexandru Pugna, Secretar de Stat în cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale, Cristian Mușa, cercetător în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, Emanoil Savin, senator, Ioan Simionca, senator, maestru coregraf, Irinel Ghiță, primar al orașului Bușteni, Valeriu Rusu, Șef Secție Cultură Raionul Sângerei – Republica Moldova, Iurie Levcic, președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești din Cernăuți, Ucraina.
În încheiere, aducem mulțumirile noastre partenerilor, colaboratorilor noștri, invitaților care ne-au onorat cu prezența, maeștrilor coregrafi, dansatorilor, reprezentanților așezămintelor culturale, instituțiilor de cultură și instituțiilor din administrația publică, reprezentanților mass-media care au promovat acest proiect, precum și tuturor iubitorilor dansului tradițional românesc care au participat, cu speranța că, prin efortul nostru conjugat, vom contribui la cunoașterea, păstrarea și promovarea acestor valori ale patrimoniului cultural imaterial.

Sonatele lunii
între lectura de bază și deliciile intelectuale
Minel Ghiță Mateucă
<Apărută la Editura Libertas în 2011 și, iată, acum, în 2019 - ediția a doua, Sonatele lunii de Mihai Vasile este o carte grea. Grea și rea! Grea, fiindcă ai nevoie de mai multe lecturi (recomand minimum trei, la distanță de o lună, o lună jumate; nu vă speriați, sînt doar vreo 170 de pagini), pentru a o înțelege pe deplin. Și rea, pentru că nu-ți dă pace nici în pauze, obligîndu-te s-o răsfoiești periodic. Altfel spus, Sonatele lunii nu este o carte la îndemîna oricui. Dacă nu ai un îndelung exercițiu al lecturilor dificile și, mai ales, dacă nu te muncește o acută nevoie de a merge pînă la capăt cu experiențele intelectuale, te lași păgubaș după prima lectură, cu un diagnostic pe cît de previzibil, tot pe atîta de fals: o simpatică aiureală complicată.
Adevărul este însă cu totul altul. Proza lui Mihai Vasile este una extrem de incitantă. Începe prin a te nedumeri (ce naiba mai e și asta?, cine moare, cine povestește, cine scrie?), continuă cu revelația unui epic extrem de condensat (întîmplările încep să se lege, semnificațiile se evidențiază) și termină cu emoția intelectuală pe care (lucru rar la autorii români - Mircea Eliade, Ștefan Bănulescu, Costache Olăreanu) ți-o poate oferi modalitatea în care este construit textul, folosind impecabil, natural și subtil, un evantai de tehnici narative mai vechi sau mai noi - povestirea în ramă, polifonia planurilor, jurnalul, contrapunctul, puțin textualism, un pic de colaj... Aici găsesc eu că ar fi punctul forte al cărții și din această cauză spuneam că îți trebuie un îndelung exercițiu al lecturilor dificile și o anume tenacitate a experiențelor intelectuale - ca să ajungi la plăcerea estetică generată mai mult de contemplarea tehnicii literare decît de empatia cu subiectul, cu acțiunea, cu personajele... Sonatele lunii nu este o carte la  îndemîna oricui. Și, totuși, nu este nicio nenorocire dacă te oprești la orizontul care îți este accesibil, fiindcă plăcerea estetică predomină în fața interesului intelectual și emoția în fața teoriei.
Vocația fundamentală a lui Mihai Vasile este aceea de a construi reprezentări complexe ale lumii și ale sinelui, folosindu-se la fel de bine de cuvînt ca și de culoare, de imagine ca și de mișcare. Din motive care mie nu-mi... nouă nu ne... și, bănuiesc, nici lui însuși nu-i vor fi niciodată destul de clare, Dumnezeul artelor i-a dat canon pentru arta scenică, în care Mihai Vasile face nu numai spectacole, ci și teatre, nu numai distribuții, ci și actori. Evident că un spirit rebel ca el mișcă în front ori de cîte ori i se năzare, astfel încît trei („Sonatele lunii”, „Scrisoarea care trebuia trimisă înainte de a deveni literatură” și „Caietele Prințului”) din cele cinci proze din Sonatele lunii s-au născut din ceva ce, inițial, trebuia să fie o piesă de teatru (păi, nu?!) și niște scenarii de film (păi, da!), adică din niște schițe, din niște însemnări, crochiuri, note, ce-or fi fost ele ab initio. Nu numai că autorul însuși ne mărturisește asta în introducerea cărții sale, dar personajele însele sînt conștiente de așa ceva: „Parc-am fi într-o piesă de Cehov”, ba chiar își și pun problema: „... ăsta e chiar subiect de film” sau: „...nu cred în cinematograf. Este doar o jucărie pentru cei care nu vor să citească”. Textele abundă în notații, trimiteri, aluzii la teatru sau film, fie că este vorba de concizie, precizie și ritmul mișcării personajelor: „Marta s-a așezat înapoi în fotoliu, ține plicul cu amîndouă mîinile. Miranda nu i-l cere, urcă scara alături de Clara. - Stingi tu lumina... Marta o privește absentă. Dă din cap în semn că a înțeles. Albert se retrage cu spatele către ușa lui, privind-o cu duioșie” (astea, în teatru, ar fi indicații regizorale, iar în film decupaj), fie de succinte aluzii, notații sau asocieri ale povestitorului: „Un prim plan cu chipul adormit al bărbatului. Apoi un detaliu cu mîna fetiței care bate în geam”, „totul pare un final de film”, „Trag draperia la loc peste fereastră ca o cortină peste actul trei al vreunei drame deja consumate”. Dintre cele trei proze, cea mai teatro-filmică, dacă pot spune așa, prin ritm, prin dinamică, prin abundența dialogului, este chiar „Sonatele lunii”, în care acțiunea principală se petrece într-o sufragerie, unde cinci femei stau de vorbă și joacă un ciudat joc al vieții lor trecute, oglindit în scrisori vechi scrise sau primite de ele însele. În textele următoare, aportul teatro-filmic se diminuează simțitor, cedînd în fața trupelor de elită ale prozei dintotdeauna: descrierea („Apa acoperi în curînd totul (...) se limpezise ca prin farmec. Un întuneric albastru, ca un vînt însetat, se lăsă pretutindeni, iar nisipul trosni la încheieturi”), narațiunea („Prietenul meu a publicat, cred, vreo șapte sau opt cărți de proză. Cel puțin cinci citisem și eu cu ceva vreme în urmă. Îmi plăcuseră. Erau bine scrise, iar critica literară de atunci le-a primit bine.”), introspecția („N-aveam cum să înțeleg. Totul mi se părea aiurea. Deodată, îmi dau seama cît de departe sînt de toate ale mele. Stau țintuit locului gîndind...”), ajutate substanțial de forțele auxiliare ale portretului literar („Omul din fața mea, ridat, ușor gîrbovit, cu un zîmbet strîmb în colțul drept al gurii”) ale comparației („Licoarea aceea gălbui-aurie mi-a pătruns în gîtlej ca o turmă de cerbi în pădure”) sau epitetului („O viață tumultuoasă, energică, inflorescentă, peste care trona, strălucitoare, viața castelului.”). În acest ultim text, dialogurile au un regim normal, ca să zic așa, adică replicile sînt ceva mai lungi, ritmul nu mai este atît de dinamic, plus că, uneori se mai și opresc, la naiba!, lăsînd loc și altor mijloace și procedee - evocarea, rememorarea, monologul, cîte și mai cîte, așa cum îi stă bine unei proze cumsecade...>

Cartea-Program a Festivalului Artelor
NICHITA LA ECHINOCŢIU, 2019, ed. a 14-a.
Redactor, macheta artistică şi prezentarea grafică: Mihai Vasile.
Editura MYTHOS, Ploiești, 2019

FESTIVALUL ARTELOR NICHITA LA ECHINOCȚIU
21-31 MARTIE 2019, EDIȚIA 14
P R O G R A M

• Ora 18. Spectacolul de teatru SMULGEREA MĂȘTII de NICHITA STĂNESCU.
În distribuție: actorii Centrului Dramatic Mythos Ploiești
Scenariul și regia – Mihai Vasile
• VERNISAJUL expoziției de arte vizuale (pictură, grafică, fotografie, CAD-Computer Aided Design, ambient, obiect) NICHITIANA – MIHAI VASILE

• Ora 10. Deschiderea Universității Libere NICHITA STĂNESCU
• Ora 12. Atelierul de imagine (I) MIHAI GHEORGHE
• Ora 18. Proiecția filmului documentar de lung metraj
TRANSILVANIA. BURGURI MEDIEVALE de FLORIN ANDREESCU
Sâmbătă, 23 martie 2019
• Ora 10. Atelierul de semne (I) DIANA LEMNARU
• Ora 18. Spectacolul de haiku tradițional japonez 
SĂ APRINZI O LUMINĂ CU ALTĂ LUMINĂ
În distribuție: actorii Centrului Dramatic Mythos Ploiești
Scenariul, scenografia şi regia – Mihai Vasile

• Ora 11. Matineu: vernisajul expoziției de fotografie documentară
NICHITA STĂNESCU/ION STRATAN
• Ora 12. Atelierul de semne (II) DIANA LEMNARU

• Ora 10. Atelierul de arhitectură literară (I) SÎNZIANA CONSTANTIN
• Ora 18. BUNA VESTIRE. Conferință susținută de FLORIN MANOLE, scriitor şi teolog
• Ora 19. Actorul Centrului Dramatic Mythos ALIN GEORGESCU – In memoriam

• Ora 10. Atelierul de arhitectură literară (II) SÎNZIANA CONSTANTIN
• Ora 18. Proiecția filmului MUZEUL ÎNTÂMPLĂRILOR DE CEARĂ
după spectacolul cu același titlu de LUCIAN VASILESCU. Un film de Mihai Vasile și Mihai Gheorghe 

• Ora 10. Atelierul de teatru MIHAI VASILE
• Ora 18. Ziua mondială a teatrului. Mesajul Institutului Internațional de Teatru (ITI)
• Ora 18. Spectacolul de teatru TORNA UMBRA. În distribuție: actorii Centrului Dramatic Mythos Ploiești. Scenariul, scenografia şi regia – Mihai Vasile

• Ora 10. Atelierul de imagine (II) MIHAI GHEORGHE
• Ora 18. Lansarea cărții SONATELE LUNII (ediția a doua) de Mihai Vasile
Prezintă DRAGOȘ GRIGORESCU
• Ora 19. Proiecția photo-show-ului NOSTALGII

• Ora 10. Atelierul de imagine (III) MIHAI GHEORGHE
• Ora 18. Spectacolul de teatru IOV sau LUNGUL DRUM AL NOPȚII CĂTRE ZI
de MATEI CĂLINESCU. În distribuție: actorii Centrului Dramatic Mythos Ploiești Scenariul, scenografia şi regia – Mihai Vasile

• Ora 11. GALA TÂNĂRULUI ACTOR (elevii claselor de actorie, prof. Mihai Vasile – Școala Populară de Artă):
• Spectacolul de teatru-dans CASCANDO (Nichita Stănescu/Samuel Beckett) Scenariul și coregrafiaEmilia Vasile
• Colajele teatrale:
                • O VIZIUNE A SENTIMENTELOR (Nichita Stănescu)
                • TRANDAFIRUL DE CARNE (Magdalena Ghica)
• Ora 18. Proiecția filmului de lung metraj UMILINȚĂ de CĂTĂLIN APOSTOL

• Ora 11. Matineu. Proiecția filmului MĂREȚIA FRIGULUI după spectacolul cu același titlu de NICHITA STĂNESCU. Un omagiu adus poetului Nichita Stănescu. În distribuție: actorii Teatrului Equinox Ploiești. Un film de Mihai Vasile și Mihai Gheorghe

ANUARUL SOCIETĂŢII PRAHOVENE
DE ANTROPOLOGIE GENERALĂ
Număr special dedicat corpului uman
YEARBOOK
OF PRAHOVA COUNTY SOCIETY FOR
GENERAL ANTHROPOLOGY
Special issue dedicated to the human body
Coordonator
Sebastian Ştefănucă
Anul 4 • numărul 4
ISSN 2458-0848
ISSN–L 2458-0848
Coperte și tehnoredactare: Mihai Vasile
Redactor: Emilia Vasile
PLOIEŞTI • EDITURA MYTHOS • 2018

Cuprins / Content
CENTENARUL UNIRII PROVINCIILOR ROMÂNEȘTI / THE CENTENNIAL
OF THE ROMANIAN REGIONS UNIFICATION
Gheorghiță Geană
O axiomă a istoriei / pag. 7
Sebastian Ștefănucă
Identități prahovene actuale și familii boierești. Direcții de cercetare antropologică / pag. 11
CORPUL UMAN / HUMAN BODY
Camelia Burghele
Vrăji şi... vrăjeli. Prestatorii de servicii / tehnici corporale magico-rituale
şi clienţii lor / pag. 19
Ioana-Ruxandra Fruntelată
Ipostaze ale corpului în cultura războiului / pag. 37
Corina Matei
“Corporeity”, Equality and Contemporary Man / pag. 47
Andrei Roșca
Calea stângă. Simbolistica eticii arhaice / pag. 59
Lucian Vasile
Igiena în societatea românească de altădată. Cazul Ploieștilor / pag. 73
Mihai Vasile
Teatrul este un loc al memoriei, al reamintirii. Interviu realizat de Virginia Soare cu regizorul Mihai Vasile, în anul 2009, despre Teatrul Equinox din Ploiești și despre teatru ca „imago mundi” (fragmente)/ pag. 81
MISCELANEU / MISCELLANY
Anca Gorgan
Ȋntrebǎri privind studiul religiozitǎții romȃnești / pag. 103
Cristian Mușa
Cercetătorul, informatorul şi folclorul contemporan / pag. 111
Ελένη Γρομπανοπούλου (Eleni Ghrobanopulu)
Despre tradiția orală și basm în Grecia / pag. 123
Max Weber
Societate și economie (fragmente) [traducere de Traian-Ioan Geană] / pag. 129
Marius Vasileanu
Annick de Souzenelle în România / pag. 151
Constantin Cioc
Dincolo de legendă. Peisaj etnografic dintr-o așezare prahoveană / pag. 165
ANEXĂ: TRADUCEREA UNOR TEXTE ÎN LIMBA ENGLEZĂ / ANNEXE: TRANSLATION OF SOME TEXTS IN ENGLISH LANGUAGE
Camelia Burghele
Spells and enchantment …bullshit. Service providers / magical-ritual body techniques and their customers / pag. 169
Ioana-Ruxandra Fruntelată
Hypostases of the human body in the culture of war / pag. 187
Andrei Roșca
The left path. The symbolistic of archaic ethics / pag. 199
Mihai Vasile
Theatre is a place of memory, of remembrance. Interview by Virginia Soare with producer Mihai Vasile in 2009 about the Equinox Theatre in Ploieşti and the theatre as “imago mundi” (extracts) / pag. 213
Anca Gorgan
Some questions about the study of the Romanian religiosity / pag. 233
Cristian Mușa
The researcher, the informant and the contemporary folklore / pag. 241
Ελένη Γρομπανοπούλου (Eleni Grompanopoulou)
On oral tradition and fairy tale in Greece / pag. 253
Constantin Cioc
Beyond legend. An ethnographic landscape from a Prahova settlement / pag. 259
FILM ANTROPOLOGIC / ANTHROPOLOGICAL FILM
Anișoara Ștefănucă
Fanos. Memoria unui trecut îndepărtat / DVD atașat copertei a III-a

TRAIAN LAZĂR
ION TH. GRIGORE şi BASARAB NICOLESCU în corespondenţă.
O relaţie de prietenie spirituală

Ploieşti, Editura MYTHOS, 2018

Coperte şi tehnoredactare:
Mihai Vasile
Redactor:
Emilia Vasile

„…Din rândul sutelor de profesori şi miilor de elevi ploieşteni ai ultimului secol se desprind, şi pot fi calificaţi drept celebri, profesorul Ion Th. Grigore şi elevul Basarab Nicolescu.
Profesorul Ion Th. Grigore a ieşit în evidenţă, s-a desprins din masa cadrelor didactice, a profesorilor de matematică, prin faptul că a antrenat, pe câştigătorul primei olimpiade internaţionale de matematică desfăşurată la Braşov, în 1959, Basarab Nicolescu, dar şi prin pregătirea unei adevărate cohorte de matematicieni în deceniile şase-opt ale secolului trecut, prin activitatea în redacţia Gazetei de Matematică şi Fizică, în conducerea Societăţii de ştiinţe Matematice şi Fizice, prin contribuţia la perfecţionarea predării/învăţării matematicii în România, ca unul dintre primii trei metodişti în domeniu. şi-a dezvăluit talentul literar în domeniul epigramei, devenind membru de onoare al Clubului epigramiştilor Cincinat Pavelescu din Bucureşti.
Elevul Basarab Nicolescu şi-a dovedit de timpuriu înzestrarea complexă, câştigând olimpiadele judeţene şi naţionale de limba română şi matematică. În tandem cu profesorul Ion Grigore s-a afirmat mai puternic în domeniul matematicii, câştigând prima Olimpiadă internaţională de matematică. Pe această temelie a absolvit, ca şef de promoţie, Facultatea de fizică, a devenit asistent la Facultatea de fizică a Universităţii din Bucureşti, a plecat cu o bursă de studii la Paris şi a rămas acolo. şi-a luat doctoratul de stat în Franţa, a fost angajat la CNRS, a adus contribuţii teoretice originale în fizica cuantică, a fost invitat la Berkeley şi Londra. Disponibilităţile literare şi le-a manifestat în Cenaclul de la Neuilly şi în revistele exilului românesc. Iar înzestrarea complexă a personalităţii, în activitatea Comisiei de la Veneţia, redactarea Declaraţiei de la Veneţia şi formularea teoriei transdisciplinarităţii.
Cartea aceasta le este dedicată sau, mai exact, în această carte, Ion Th. Grigore şi Basarab Nicolescu ni se prezintă prin intermediul corespondenţei, ai cărei parteneri au fost între anii 1959-1990.
Profesorul Ion Grigore a intuit devenirea întru maestru a elevului Basarab Nicolescu şi a păstrat       într-un dosar special toate scrisorile şi materialele scrise provenite sau primite de la elevul şi apoi egalul său. Doamna Văsii Filoftia, nepoata şi moştenitoarea profesorului Ion Grigore, înţelegând însemnătatea acestor materiale şi necesitatea ca ele să fie cunoscute publicului a acceptat publicarea lor, binemeritând prin aceasta gratitudinea noastră şi a cititorilor…”.

NINA MARCU

TANGO LA GEAMANDURĂ
Volumul II

Redactor:
Emilia Vasile
Coperte și tehnoredactare:
Mihai Vasile
Corectură:
Mihaela Gaftoi
Ploiești, Editura Mythos, 2018

Dana Fodor Mateescu,
ziaristă şi scriitoare

Tango la geamandură – o carte care se cerea scrisă

            Cine nu a citit-o până acum pe Nina Marcu, nu știe ce-a pierdut. Departe de mine arta perierii sau reclama de dragul scriitorului, dar lumea în care intri în clipa în care citești textele ei e foarte apropiată de cea reală, ba chiar, uneori, se pot confunda cu ușurință, atât de bine seamănă.
Un lucru este cert: povestea te captivează din prima, te ia de mână și te duce acolo unde nu te aștepți...
În primul volum acțiunea se petrece în mare parte la balamuc, unde nebunii cu acte și... ne-nebunii își caută un loc mai bun în lumea și mai nebună în care trăiesc. Acum, însă, în volumul doi, pe care n-am să vi-l povestesc, vă las pe dumneavoastră să-l descoperiți și să-l gustați, întregul peisaj se schimbă, dar și o parte din personaje.
Acțiunea se petrece la Marea Neagră, în vila şi în fieful fostului preşedinte al ţării, Ardil Escu. Omul e un munte de infracţiuni, dar, așa cum e la noi (și cam peste tot în lumea mare) nimeni nu l-a întrebat niciodată nimic despre ele. Până la eroii romanului, care au tot încercat să-l aducă în fața opiniei publice. N-au reușit, așa că operaţiunea va fi reluată, cu alte arme, cu alte planuri, pe alte căi în volumul acesta.
Personajele noastre speră să fie o idee mai deştepte şi mai viclene şi mai determinate ca Ardil Escu, pentru a-l face, legal, să plătească. Aparent, dramatismul din primul volum, în cel de-al doilea nu se mai simte şi resimte la fel de intens. Aparent, doar, pentru că tema şi întâmplările care decurg de aici sunt, de fapt, grave, cu implicaţii şi conotaţii serioase. Nu e de colea ca un om să ţină în mână frâiele din servicii, din justiţie, din toate sferele şi să comande, ca şi cum ar cere o cafea la bar, distrugeri de vieţi sau chiar asasinate.
Dintre personajele, pe care deja le-ați îndrăgit în primul volum, vin la rampă, în al doilea, subcomisarul Cristi Popa, subalternul său, Ţeapă, Cătălina, soţia lui şi, desigur, Radu Munteanu, fostul ziarist, fostul nebun-sănătos, fostul şi actualul duşman al lui Ardil Escu. Niciunul dintre cei numiţi, însă, nu mai păstrează, în acest al doilea volum, numele lui real. De ce? Pentru că lucrează sub acoperire şi intră în nişte roluri, mai mult, mai puţin, total adaptate la situaţie.
Subcomisarul devine Gigi, Ţeapă e Fane, Cătălina e Marina, iar Radu e Tarik. Primii ajung gărzi de corp la fostul preşedinte, ultimul este un arab bogat – un nabab, de-a dreptul – care face trafic de orice din care iese bani, iar doamna... Secret! Nu vă spun nimic! O să vedeți în carte! Suspans și mister.
Totodată, apar personaje noi: în primul rând fiicele şi ginerii fostului preşedinte. Cu toții seamănă cu „tăticu” Ardilescu, sunt păcătoși, nemernici, canalii.
Elena, Luiza și Magdalena sunt fiicele fostului preşedinte. Fetele lu’ tata! Valentina, cea de-a patra fiică, e prezentă numai la nivel de gânduri şi amintiri, nu e fizic în vila lui Ardil Escu.
Victor şi Emil sunt ginerii lui Ardil şi au şi ei caracteristici „ardileşti”. Primul se crede inteligent și-și pune în gând să-şi facă partid şi să-şi învingă, oarecum şmenăreşte, socrul la alegerile prezidenţiale. Al doilea, care ia numele de familie al fostului preşedinte, e încorsetat în datorii de care nu ştie cum să scape. Şi Victor şi Emil ajung la concluzia că numai Tarik (omul nostru sub acoperire), cu banii lui mulți, ar putea să-i ajute.
Ana, a şaptea nevastă a lui Ardil Escu, o tinerică de doar 19 ani (el are 69 de ani și ar trebui să fie la andropauză, deja) apare și ea pe firmament. Nedrogată, cum era înainte, când s-a căsătorit cu fostul preşedinte, începe tot mai mult să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri despre cine e şi cine a fost ea. Între ea şi Tarik, când fac cunoştinţă, se petrece un fapt ciudat, dar niciunul nu ştie să spună ce anume. Ce să fie, oare? Vom pricepe în al treilea volum.
Ana, înţelegând că a greşit căsătorindu-se cu Escu, încearcă să găsească soluţii ca să scape teafără din această căsnicie.
Ospiciul din primul volum e în oglindă cu ospiciul din lumea reală, mai ales cea politică. Grandoman, păcătos, plin de el, tăticul, cum ar veni, tuturor relelor, Ardil Escu, acest personaj esenţial din roman, a fost, de fapt, plămădit din mai multe personaje politice – mă refer la replici, dar şi la fapte şi alte date care au ajuns în spaţiul public – de pe scena politică românească. Am zis scenă? Circul se desfăşoară pe scenă? Sau în arenă? Dar bâlciul? Căci, de mulţi ani, politica şi politicienii de la noi sunt doar marionete de bâlci.
Şi al doilea volum al tangoului este, plecând de la acest fapt, un pamflet. O luare în băşcălie a celor care, din păcate, ne conduc. O ironie la adresa lumii nebune în care ne învârtim. Tabieturi, năravuri, fapte, moduri de a gândi sau de a acţiona, văzute, descoperite, aflate prin lumea politică sunt luate în tărbacă şi în zeflemea. Şi, poate o întrebare se impune: care lume e mai nebună? Cea cu nebuni nebuni, din ospiciu, sau cea cu nebuni fără acte din lumea reală?
De ce a scris autoarea Nina Marcu aceste povești? Să vă spun eu: pentru că, pe când era redactor-şef la un ziar local, a trăit situații incredibile din pricina unui politician corupt, despre care ea a scris în nenumărate rânduri.
„Dar, atunci, cu păţania mea, am înţeles că sunt mult mai mult decât ştiam sau bănuiam. Am vrut să surprind şi să prezint şi altora caractere, întâmplări, replici. Şi m-am gândit să pun totul într-o carte. Păstrând proporţiile şi lăsând imaginaţia să zburde, am creat nişte personaje, nişte chestii, o lume a lor. De fapt, lumea asta era. Eu doar am găsit cu cale s-o fac cunoscută, mai cunoscută. Şi cea mai la îndemână modalitate mi s-a părut să fie pamfletul, ironia, acidul. Nu ştiu cât mi-a ieşit, dar cel puţin am încercat.”
„Tango la geamandură”, volumul al doilea, este la fel de palpitant ca primul. Te revoltă, te izbește cu capul de realitate, îți dă speranțe, dar te și lasă să gândești. E o poveste ruptă din viața noastră, cu jurnaliști, polițiști, șmenari și politicieni corupți, pe care îi vedem la televizor sau în filme. Citiți cartea și veți înțelege!

OVIDIU MARIAN-IONESCU
EXILAT ÎN AGARTHA. UN ESEU DESPRE VASILE LOVINESCU

Ploieşti, Editura MYHOS, 2018

Coperte şi tehnoredactare:
Mihai Vasile
Redactor:
Emilia Vasile

„…Născut la începutul celui de-al doilea lustru al secolului trecut, înrudit prin mamă cu Ion Budai Deleanu, descendent direct din familia Lovineştilor, prin tată, Vasile Lovinescu pare a fi un nedreptăţit al dinastiei culturale care a dat spiritualităţii româneşti un fondator de şcoală critică modernă (Eugen Lovinescu), un romancier şi un eseist de talie europeană (Anton Holban), un promotor al teatrului de idei (Horia Lovinescu) sau, mai aproape de timpurile noastre, o personalitate complexă a exilului cultural românesc (Monica Lovinescu)….”

Festivalul artelor
NICHITA LA ECHINOCȚIU
Ediția a 13-a, 21 – 31 martie 2018

P R O G R A M

Miercuri, 21 martie.
Ora 18:
- Premiera eseului documentar „De la Paris la Țipărești”.
- Vernisajul expoziției de pictură „După 20 de ani” a regizorului Mihai Vasile.

Joi, 22 martie.
Ora 10. Deschiderea atelierelor din cadrul Universității Libere „Nichita Stănescu”
Ora 18. Spectacolul „Poetul ca și soldatul” de Nichita Stănescu. Interpretează actorii Centrului Dramatic Mythos Ploiești. Scenariul și regia - Mihai Vasile.

Vineri, 23 martie.
Ora 10. Atelierul de arta teatrului.
Ora 18. Lecția de muzică. Recital de chitară şi oboi - Iulian Anghel & Lavinia Opriș.

Sâmbătă, 24 martie.
Ora 10. Vernisajul expoziției „Un clasic al fotografiei românești: David Friedmann”. Prezintă Florin Andreescu, Ioan Mihai Cochinescu, Vali Craina, Mihai Vasile.
Ora 11,30. Din istoria Teatrului Equinox Ploiești. Studioul de film. Filme de scurt metraj, unele premiate la festivaluri de gen în țară și străinătate. „H” (1984); „Nichita azi” (1987), „Fericita pasăre şi noi” (2008), „Oglinda” (2008).
Ora 15. Atelierul de semne.

Duminică, 25 martie.
Ora 10. „Dan David – un poet pentru acum”, Prezentarea volumului „Venirea fiului” şi proiecţia filmului „Autoportret”. Texte – Dan David, un film de Mihai Vasile.
Ora 11. „Mari sărbători creştine – Buna-Vestire”. Conferință susținută de Florin Manole, scriitor şi teolog; Proiectarea filmului „Bucură-te, floarea mărului şi nu te speria de rod”.
Ora 15. Atelierul de semne.

Luni, 26 martie.   
Ora 10. Atelierul de imagine.
Ora 18. Spectacolul-lectură de haiku tradițional japonez „Să aprinzi o lumină cu altă lumină”. Interpretează actorii Centrului Dramatic Mythos Ploiești. Scenariul, scenografia şi regia – Mihai Vasile.

Marți, 27 martie.
Ora 10. Atelierul de imagine.
Ora 12. Prietenii lui Nichita Stănescu: pictorul Sabin Bălașa. Proiecția filmului documentar „Sabin Bălaşa – maestrul romantismului cosmic”.
Ora 12,30. Proiectarea eseului cinematografic „Poemele luminii”. Un film de Mihai Vasile
Ora 18. Mesajul adresat lumii cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului.
Ora 18,15. 10 ani de la premiera filmului artistic „Negustorul de amintiri”, coproducție a Televiziunii Române și a Teatrului Equinox Ploiești. Scenariul și regia - Cătălin Apostol

Miercuri, 28 martie.
Ora 10. Atelierul de arhitectură literară.
Ora 18. Proiectul „Teatrul mitologiei românești”. Spectacolul „Torna Umbra”. Interpretează actorii Centrului Dramatic Mythos Ploiești. Scenariul, scenografia şi regia – Mihai Vasile

Joi, 29 martie.
Ora 10. Atelierul de arhitectură literară.
Ora 18. Prietenii lui Nichita Stănescu: dramaturgul Dumitru Solomon. Premiera spectacolului „Soluția... adecvatică”. Interpretează actorii Grupului de teatru „Atelier 21” Ploiești. Un exercițiu scenic de Mihai Vasile.

Vineri, 30 martie.
Ora 10. Atelierul de arta peisajului.
Ora 18. Conferința „Prieteni în Câmpiile Elizee: Federico Garcia Lorca și Nichita Stănescu”, susținută de regizorul Mihai Vasile.
Ora 18,30. Spectacolul „La orele cinci spre seară” de Federico Garcia Lorca. Interpretează actorii Centrului Dramatic Mythos Ploiești. Scenariul, scenografia şi regia – Mihai Vasile.

Sâmbătă, 31 martie.
Ora 10. Atelierul de arta peisajului.
Ora 11. Evaluări, discuții libere, impresii, vernisaje, vizionări de filme și diaporame etc.
Ora 12. Prelegerea „Anatomia lui A”, susținută de prof. dr. Christian Crăciun

descarca ghidul in format pdf aici

NINA MARCU
Tango la geamandură, Vol. I

Ploiești, Editura MYTHOS, 2017

Coperte și tehnoredactare:
Mihai Vasile
Redactor:
Emilia Vasile

            „Romanul Ninei Marcu nu se citește, se savurează. Este perfect pentru o zi de vacanță, cu soare blând, însoțit de o cafea aburindă aflată pe măsuța de lângă fotoliul de răchită de pe terasa înconjurată cu flori. Măiestria frazei sale și pitorescul limbajului te smulg din cotidian, purtându-te într-un univers distopic foarte asemănător cu al nostru, în care sordidul domnește, tenebrele amenință la limita percepției, dar în care totuși dragostea este posibilă, dreptatea continuă să fie un țel profund și umanitatea își arată deopotrivă perenul și particularitățile în fiecare personaj măiestrit creionat. Fie că se desfășoară într-un sanatoriu (la balamuc), într-un apartament de bloc, la un comisariat de poliție, într-o cârciumă de cartier sau la un bâlci popular, acțiunea povestirii atrage și fascinează prin veridicitate și culoare locală, prin dialog sclipitor sau divagații profunde și de un umor intrinsec, chiar dacă pe alocuri amar…”

Radu-Theodor Badale,
jurnalist și editor de carte
(în prezent redactor al Jurnalului Oficial al UE
și al altor publicații ale instituțiilor europene)
Luxemburg, 24 iulie 2017

OCTAVIAN ONEA

HASDEU: SIMŢESC CĂ MĂ FAC ZEU!
sau
DE LA VLADIMIRESCU
LA TIGAIA LUI DINESCU

Culegere de mottouri, în două acte,
cu cinci tablouri şi un epilog.

Ploiești, Editura MYTHOS, 2017

            „Notă explicativă
Este aproape o jumătate de secol de când, la Centenarul naşterii Iuliei Hasdeu, am simţit nevoia să scriu o piesă de teatru despre îndrăgita Poetă. Cuvintele ce se rânduiau pe hârtie – şi pe care le ştiam pe dinafară, căci le rostisem de sute de ori în ghidaje la Muzeul Hasdeu din Câmpina – erau însă ale Iuliei şi ale lui B. P. Hasdeu.
Am tot sperat să mă eliberez de ele. Zadarnic.
De atunci, piesa mi s-a rotit în minte în fel şi fel de variante. Una este Iulia Hasdeu, scenariu radiofonic în patru acte, publicată fără sfârşit în „Poarta Sărutului”, I, nr. 2, noiembrie 2008, p. 16-21, nr. 3, decembrie 2008, p. 2-23; II, nr. 1 (4), ianuarie 2009, p. 19-23, IV, nr. 1 (7), 23 iunie 2016, p. 6-7. Aici e ultima. Deplasată spre B. P. Hasdeu.
Cuvintele protagoniştilor, însă, tot nu m-au părăsit.
Până la urmă, recunoscându-mă învins, a trebuit să admit că mai bine-i să-i las să vorbească aşa cum au gândit şi s-au rostit înşişi. Ceea ce sare în ochi şi din subtitlu, iar în termeni moderni se numeşte textualism.
Am renunţat la ghilimele – acele Doctorii în drept pentru cuvinte de unică folosinţă – spre a nu provoca textului răni artificiale.
Şedinţele din Camera Deputaţilor se regăsesc în „Desbaterile Corpurilor legiuitoare” din acel timp. Caracterisarea ce-i face Brătianu lui Hasdeu, este a lui Mircea Eliade. Sonetul lui Alexandru Petriceicu Hasdeu, în traducerea lui Nicolae Dabija, şi versurile Iuliei, în aceea a lui George Buznea, sunt reproduse din revista „Verva”, I, nr. 3, îngrijită de mine la Câmpina, la începutul anului 1990. Iar cuvintele slave, opuse lui Hasdeu, sunt dintr-o carte despre Raporturile ruso-române, apărută imediat după Răsboi la Editura Eminescu din Bucureşti. Autorul ei, care se statornicise mulţi ani în România – a fost şi membru al CC al PCR în ilegalitate – şi înainte de nume îşi trecuse gradul de Maior [al URSS], după ce s-a întors în ţara lui, a devenit, între altele, reprezentantul scriitorilor din Moldova la Moscova şi editor al operei lui B. P. Hasdeu.
Spionii Ruşi care-l agasau pe Hasdeu nu şi-au găsit încă locul în literatura istorică. Doar asupra celor care s-au bucurat de ospitalitatea lui Nicolae Iorga, şi anume Eufrosina Dvoicenko-Markova şi Demetrius Dvoichenko-Markov, mamă şi fiu, devoalaţi de John Earl Haynes şi Harvey Klehr, în Venona – Decoding Soviet Espionage in America, Yale University Press, 1999, s-a aplecat D-l Vasile Malaneţchi, Directorul Muzeului Literaturii Române din Chişinău, într-o comunicare făcută la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu” de acolo, la Simpozionul din februarie 2016 dedicat lui Hasdeu, la care am fost de faţă. Spicuiesc câteva date. Efrosinia, născută Mihail Markov la 13 Martie 1901 în Oceretino, Doneţc, căsătorită Dvoicenko, s-a apropiat de Nicolae Iorga în perioada studenţiei (1927-1930) debutând în „Revista Istorică” a acestuia, în 1929. Membră (1932-1935) a Şcolii Române de la Fontenay-aux-Roses, de lângă Paris, al căreia director era Nicolae Iorga, care i-a înfiinţat şi Catedra de istorie a slavilor de răsărit la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Bucureşti (1932), a rămas în preajma savantului până la uciderea acestuia. În 1942, când Siguranţa Statului a dat semne vizibile că o bănuieşte,  şi-a luat băiatul, Demetrius, şi a plecat în SUA. A avut numele de cod „Maşa”. S-a repatriat în URSS în 1957, la Moscova, unde a decedat la 7 octombrie 1980. Rămâne un nume în Hasdeologie. Demetrius, născut în 1921 la Salonic, Grecia, bacalaureat la Liceul Evanghelic German din Bucureşti, 1941, a fost sergent în armata americană şi translator în Procesul de la Nürnberg. A avut o carieră universitară şi numele de cod „Hook”.
Cronologia aleatorie. Ortografia timpului.

    N.B. Fragmente din varianta Biuroul Directorului au apărut în „Dacia literară”, 1-2, ianuarie-februarie 2013, şi „Revista Nouă”, 1 (74), 2013.”

                                                                                            Octavian Onea

SĂ FIM NOI PĂSTRĂTORII TRADIȚIILOR Nr. 3
Editura Mythos, 2017

Coordonatoarele Proiectului
• Prof. înv. preșcolar Mădălina Elena Moldoveanu
Grădinița cu Program Normal
„Castelul Piticilor” structură a Școlii Gimnaziale
„Radu și Severa Novian” Adunați, jud. Prahova
• Prof. înv. primar Mihaela Moldoveanu
Școala Gimnazială „B.P. Hasdeu” Câmpina,
jud. Prahova

Redactare și corectură
Emilia Vasile
Macheta artistică și copertele
Mihai Vasile

 „… Din anul 2013, în parteneriat cu Grădinița cu P.N. „Castelul Piticilor” și Școala Gimnazială „Radu și Severa Novian” din ADUNAȚI, am început derularea Proiectului educativ „SĂ FIM NOI PĂSTRĂTORII TRADIȚIILOR”, proiect ce a ajuns anul acesta la a V-a ediție. În realizarea acestui proiect am pornit de la dorinţa de a insufla elevilor noștri de la oraș poate cel mai de preţ lucru pe care îl moşteneşte o naţiune şi anume tradiţia. Tradiţia este ghidul nostru, care din cele mai vechi timpuri ne ajută să descoperim valori precum hărnicia, adevărul şi virtutea. Proiectul are menirea de a reuni copii şi cadre didactice din toate colţurile județului dar și din afara acestuia, de a crea legături durabile, prietenii unite sub acelaşi ţel, al faptelor bune, al respectului pentru obiceiuri şi tradiţii strămoşeşti. Pentru ca generaţiile care ne urmează să cunoască rădăcinile poporului şi evoluţia sa pe treptele istoriei este de datoria noastră, a celor cu misiunea de educatori, să le lăsăm cât mai puţin alterată „zestrea” primită de la înaintașii noștri, pentru a ne recunoaşte şi a nu uita că am fost şi că suntem români.”

Prof. BERCĂROIU CĂTĂLIN, Director al Școlii Gimnaziale ,,B.P. Hasdeu” Câmpina

PAUL VERLAINE

POÈMES CHOISIES
POEME ALESE
Ediție bilingvă

Préface et traduction en roumain de
Prefaţă şi traduceri în limba română de
PETRU DINCĂ

Ploiești, Editura MYTHOS, 2017

Redactor:
Emilia Vasile
Coperte și tehnoredactare:
Mihai Vasile

ANUARUL SOCIETĂŢII PRAHOVENE DE ANTROPOLOGIE GENERALĂ
Anul 3, numărul 3
Editura MYTHOS, Ploiești, 2017
Coordonator:
Sebastian Ştefănucă 
Coperte și tehnoredactare: Mihai Vasile
Redactor: Emilia Vasile

CUPRINS:
Sebastian Ștefănucă
Cuvânt înainte / pag. 5
Sebastian Ștefănucă
Foreword / pag. 17
PARTEA ÎNTÂI: JURNALUL / 29
Serenela Ghițeanu
Scurtă radiografie a jurnalului / pag. 31
Ioana-Ruxandra Fruntelată
Etnologia: a fotografia timpul.
Schițe dintr-un pseudojurnal de teren etnologic / pag. 35
Corina Matei
Comice triste / pag. 43
Marin Constantin
Jurnalul de teren ca mărturie a căutării etnografice: însemnări despre o anchetă genealogică în satul Tilişca (judeţul Sibiu) (1999-2000)  / pag. 51
Anișoara Ștefănucă
Jurnal Tiheró, Grecia, august 2016 / pag. 61
Sebastian Ștefănucă
Jurnal de teren Tiheró (prefectura Evros, Grecia), 6-11 august 2016, şi Skra (prefectura Kilkis, Grecia), 16-21 august 2016 / pag. 81
Elena Dudău
Către o antropologie a emoţiilor (Un prim jurnal cu ocazia unei cercetări în localitatea Cerna, judeţul Tulcea, 4-9 septembrie, 2016) / pag. 105
Cristina-Ioana Gherghe
Pe la porţi, printre oameni şi poveşti (Un al doilea jurnal cu ocazia unei cercetări în localitatea Cerna, judeţul Tulcea, 4-9 septembrie, 2016) / pag. 111
Bogdan-Costin Georgescu
Fragmente de jurnal / pag. 117
Gheorghiță Geană

Boabe de zăbavă.  Reflecţii din teren şi nu numai / pag. 145

PARTEA A DOUA: MISCELANEU / 179
Marin Constantin
Annuaire Roumain d’Anthropologie: despre universul tematic al unei reviste antropologice româneşti / pag. 181
Adina Baciu
Aspecte ale antropologiei biomedicale bucureștene / pag. 193
Marian Nuțu Cîrpaci
Țiganii, o categorie socială etnic neomogenă / pag. 197
Silvia-Diana Šolkotović
Cercetări etnografice în Timocul sârbesc / pag. 207
Stelu Șerban
Minorități discrete și modernizare în Europa de Sud-Est / pag. 211
Stelu Șerban
Hidden minorities and modernization in South East Europe / pag. 219
Ελένη Γρομπανοπούλου (Eleni Ghrobanopulu)
Configurarea istorică a studiilor folclorice de-a lungul sec. al XIX-lea și până la jumătatea sec. al XX-lea în spațiul european și cel elen / pag. 229
Ελένη Γρομπανοπούλου (Eleni Grompanopoulou)
The historical formation of folklore studies in the 19th century – mid. 20th century in Europe and Greece / pag. 237
Dragoș Grigorescu
Un destin cultural (In honorem Mihai Vasile) / pag. 245
Jonathan Hemmings
Alocuţiune la lansarea cărţii Izvoare în deşert, Ploieşti, 1 noiembrie 2016 / pag. 261
Jonathan Hemmings
Lecture at the launch of the book Izvoare în deşert / Fountains in the Desert, Ploieşti, 1st of November 2016 / pag. 263

Festivalul artelor
NICHITA LA ECHINOCȚIU
ediția a 12-a
21 – 31 martie 2017
PROGRAM

Marți, 21 martie 2017
• Sala de spectacole a Centrului Dramatic Mythos.
- Ora 18. Prelegerea „Ce știe Daimonul”, susţinută de prof. dr. Christian Crăciun.

- Ora 18,30. Spectacolul „Antrenorul de îngeri” de Nichita Stănescu. Interpretează actorii Centrului Dramatic Mythos. Scenariul şi regia Mihai Vasile.

Miercuri, 22 martie 2017
• Sala studio „Ion Stratan” și sala de spectacole ale Centrului Dramatic Mythos.
- Ora 10. Prezentarea maeștrilor care susțin atelierele de creație: atelierul de caligrafie „Scripta manent”, susţinut de Mihai Vasile; de semne „Nod 11”, susţinut de Diana Lemnaru; de sunete „Căutarea tonului”, susţinut de Mihai Vasile; de imagine „Hieroglifa” (fotografie, film, arte vizuale), susţinut de Mihai Gheorghe; de arhitectură literară „Din ce sunt făcute gândurile”, susţinut de Dana Sînziana Vasile. Vizionări: diaporame, fotografii și filme ale atelierelor de la edițiile precedente ale festivalului.
- Ora 11. Atelierul de imagine, susținut de Mihai Gheorghe.

- Ora 18. „Maramureș – țară veche, țară nouă”. Film documentar de Florin Andreescu.
Prezintă: Mihai Vasile şi Florin Andreescu.

Joi, 23 martie 2017
• Sala studio „Ion Stratan”, galeria de artă și sala de spectacole ale Centrului Dramatic Mythos.
- Ora 10. Atelierul de imagine, susținut de Mihai Gheorghe.

- Ora 18. Gala de film a Studioului mc2film din București.
Prezintă: Alin Boeru și Vlad Ghinea.

Vineri, 24 martie 2017
• Salonul „Orion”, Sala studio „Ion Stratan” și sala de spectacole ale Centrului Dramatic Mythos.
- Ora 10. Atelierul de semne susținut de artista Diana Lemnaru.

- Ora 18. Prima lecție de muzică. 
Conferință cu exemplificări susținută de pianista, prof. dr. Emanuela Profirescu.

Sâmbătă, 25 martie 2017
• Salonul „Orion”, Sala studio „Ion Stratan”, galeria de artă și sala de spectacole ale Centrului Dramatic Mythos.
- Ora 10. Atelierul de semne susținut de artista Diana Lemnaru.
- Ora 13. „Bunavestire”, prima mare sărbătoare creștină a primăverii, prezintă scriitorul Florin Manole, teolog;
Proiecția filmului „Bucură-te floarea mărului și nu te speria de rod”, de Mihai Vasile

- Ora 18. Vernisajul expoziției de pictură și grafică Gheorghiță Ghinea-Uriașu
- Ora 18,30. Lecția despre cărți. „Venirea fiului” de Dan David.
Prezintă Mihai Vasile.
- Ora 19. Proiecţia filmului „Autoportret”. Texte: Dan David.
Un film de Mihai Vasile.

Duminică, 26 martie 2017
• Salonul „Orion” și sala de spectacole a Centrului Dramatic Mythos.
- Ora 10. Vernisajul expoziției de artă fotografică: Georgiana, Viorel și Dan Mertoiu, absolvenți ai Școlii de Arte, clasa fotografie și cinematografie, prof. Mihai Vasile.

- Ora 11. A doua lecţie de muzică. Recital muzical susținut de mezzosoprana Cristina Trandafir, soprana Rodica Boldorea, chitaristul Bogdan Găzdac, bass-baritonul Octavian Tudose, organistul Mihai Nichita.

Luni, 27 martie 2017
• Sala studio „Ion Stratan” și sala de spectacole ale Centrului Dramatic Mythos.
- Ora 10. Atelierul de caligrafie susținut de artistul Mihai Vasile.

- Ora 18. Mesajul adresat lumii cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului;
- Ora 18,30. „Nichita Stănescu şi fratele său mai mare, Federico Garcia Lorca”.
Prelegere susţinută de Mihai Vasile.
- Ora 19. Spectacolul „La orele cinci spre seară…” de Federico Garcia Lorca.
(Premieră absolută)
Interpretează actorii Centrului Dramatic Mythos.
Scenariul, scenografia și regia: Mihai Vasile.

Marți, 28 martie 2017
• Sala studio „Ion Stratan” și sala de spectacole ale Centrului Dramatic Mythos.
- Ora 10. Atelierul de arhitectură literară susținut de scriitoarea Dana Sînziana Vasile.

- Ora 18. „De la documentar la ficțiune”. Regizorul Cătălin Apostol și filmele sale „Cuibul de cuci” și „O zi bună”.

Miercuri, 29 martie 2017
• Sala studio „Ion Stratan” și sala de spectacole ale Centrului Dramatic Mythos.
- Ora 10. Atelierul de arhitectură literară susținut de scriitoarea Dana Sînziana Vasile.

- Ora 18. Spectacolul „Torna Umbra” din cadrul Proiectului „Teatrul mitologiei românești”, susținut de actorii Centrului Dramatic Mythos.
Scenariul, scenografia, muzica și regia: Mihai Vasile.

Joi, 30 martie 2017
• Sala studio „Ion Stratan” și sala de spectacole ale Centrului Dramatic Mythos.
- Ora 10. Atelierul de sunete susținut de Mihai Vasile.

- Ora 18. Gala tânărului actor. Spectacolele „Între mine și lume nu e decât o cămașă” de Mara Nicoară și „Trandafirul de carne” de Magdalena Ghica. Recitaluri individuale, susținute de actorii clasei de actorie, prof. Mihai Vasile. 

Vineri, 31 martie 2017
• Sala studio „Ion Stratan” și sala de spectacole ale Centrului Dramatic Mythos.
- Ora 10. Închiderea sesiunii de ateliere din cadrul Universității Libere „Nichita Stănescu”: evaluări, discuții libere, impresii, vernisaje, vizionări de filme și diaporame, înmânarea diplomelor etc.

- Ora 18. Închiderea festivalului. Proiecția filmului „Măreția frigului” (după spectacolul cu același nume, de Nichita Stănescu, spectacol parte din proiectul „Teatrul poeziei”, coordonator Mihai Vasile, realizatorul scenariului, scenografiei și regiei; director imagine: Mihai Gheorghe).

 

ANUARUL SOCIETĂŢII PRAHOVENE DE ANTROPOLOGIE GENERALĂ
YEARBOOK OF PRAHOVA COUNTY SOCIETY FOR GENERAL ANTHROPOLOGY
Anul 2, numărul 2 /2016
Editura MYTHOS, Ploiești, 2016

Coordonator:
Sebastian Ştefănucă 

Cuprins / Content:
Sebastian Ştefănucă, Cuvânt înainte / Foreword
Sebastian Ştefănucă, Alocuţiune la lansarea Anuarului societăţii prahovene de antropologie generală, 2 martie 2016
Gheorghiţă Geană, Note privind profilul epistemologic al lui Mircea Eliade: istoricul religiilor ca antropolog
Sebastian Ştefănucă, Pledoarie pentru o bună delimitare a ştiinţelorsocio-culturale
Marian NuţuCîrpaci, Poporul rom, popor al limbii. Aspecte de luatînseamăînîncercările de a stabili o limbăliterară
Marin Constantin, Arta ciopliriilemnului la rudarii din Băbeni (judeţulVâlcea)
Gabriela Roman, Consideraţii privind migraţia indo-europeană în Europa, în lumina analizelor genetice
Gheorghe Plăiaşu, Omulîn cosmos. Câtevaelemente de antropologiespaţial-extraterestră
Christian Crăciun,Cuvinteleiubirii
Sebastian Ştefănucă, Dragostea ca fapt social
Maurice Halbwachs, Cadrelesociale ale memoriei (fragmente) / Traducere de Smaranda Jilăveanu, după ediţia din 1935 a Lescadressociaux de la mémoire,Paris: LibrairieFélix Alcan
Sebastian Ştefănucă, Lecture at the launch ofthe Yearbook of Prahova County Society for General Anthropology, 2 March 2016
Sebastian Ştefănucă, Plea for a good delimitation of the socio-cultural sciences
Marian NuţuCîrpaci, Roma people, a people of the language: aspects to be taken into account in the attempts to establish a literary language
Marin Constantin, The Rudar woodcarving in Băbeni village (Vâlcea county, Romania)
Gabriela Roman, Considerations regarding the Indo-European migration in Europe, under genetic analyses evidence
Gheorghe Plăiaşu, Man in cosmos. A few elements of extraterrestrial anthropology
Christian Crăciun, The words of love
Sebastian Ştefănucă, Love as social fact

AnişoaraŞtefănucă, Lavara. The Easter procession in Skra (translation of the documentary subtitle)

 

CONSTANTIN DOBRESCU
CĂTĂLIN DOBRESCU

LICEUL SFINȚII PETRU ȘI PAVEL LĂCAȘ AL CULTURII PLOIEȘTENE
CONFERINȚE ȘI CONFERENȚIARI LA LICEUL SFINȚII PETRU ȘI PAVEL
(1865-1947)

Redactor:
Emilia Vasile
Culegere text:
Mihaela Gaftoi
Simina Șchiopu
Suzana Marin
Coperte și tehnoredactare:
Mihai Vasile
Editura MYTHOS,Ploiești, 2016

„Viața în comunitățile umane, rurale sau urbane, a impus, dintotdeauna, existența unor locuri și forme de socializare în cadrul cărora membrii comunității dezbăteau și decideau asupra problemelor obștii ori puteau să-și agrementeze cotidianul.
În orașele antice și medievale asemenea locuri erau: piața publică (agora) în care se întrunea adunarea poporului, instituție cu atribuții politice; stadionul, pe care se disputau întrecerile sportive; amfiteatrul, unde se desfășurau spectacole educative sau distractive; strada, cale de comunicație și de transport, dar și de plimbare deconectantă și convorbiri filozofice pentru peripateticii atenieni ori de aprige întreceri sportive pentru florentini și englezi etc.
Epoca modernă a adus noutăți și în acest domeniu al vieții sociale prin instituțiile de învățământ public.
La români, Regulamentele Organice, forme ale constituționalismului modern, au prevăzut înființarea de școli publice în fiecare județ. Actele constituționale și legile ulterioare au reiterat preocuparea autorităților pentru educația copiilor, a viitorilor cetățeni.
În orașul Ploiești, sub acțiunea acestui val modernizator,       și-a deschis cursurile, la 3/15 noiembrie 1864, un gimnaziu, care a luat de la 5 august 1866 numele „Sfinții Petru și Pavel”, iar din 1880 a devenit liceu.
Sărbătorirea, în 2014, a 150 de ani de existență a acestei instituții de învățământ, redenumită Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”, a dat domnilor Constantin și Cătălin Dobrescu ideea de a releva, într-o lucrare științifică distinctă de monografia publicată cu acel prilej festiv, rolul cultural al școlii, dar nu pentru comunitatea internă a elevilor, ci pentru comunitatea urbană extrașcolară. Fericită idee! Pentru că au reușit astfel să aprofundeze și completeze monografia celei mai reputate instituții de învățământ a orașului cu noi aspecte ale activității sale culturale. Într-adevăr, modernitatea s-a caracterizat nu doar prin grija educării individului de la cea mai fragedă vârstă, ci și prin extinderea acestei preocupări asupra întregii populații. Se înfiripa acum, ceea ce actualmente definim prin sintagma formarea continuă.
Cartea este rodul unui efort documentar deosebit ilustrat de cele 153 poziții bibliografice indicate, între care locul prioritar îl dețin fondurile arhivistice și presa locală a căror cifră ar trebui înmulțită cu „n” file…”
Prof. Traian D. Lazăr

SĂ FIM NOI PĂSTRĂTORII TRADIȚIILOR
Nr. 2 • 2016
Revistă editată în cadrul proiectului „SĂ FIM NOI PĂSTRĂTORII TRADIȚIILOR”
Coordonatoarele Proiectului
• Prof. înv. preșcolarMădălina Elena Moldoveanu
Grădinița cu Program Normal„Castelul Piticilor” structură a Școlii Gimnaziale„Radu și Severa Novian” Adunați, jud. Prahova
• Prof. înv. primarMihaela Moldoveanu
Școala Gimnazială „B.P. Hasdeu” Câmpina,jud. Prahova

Redactare și corectură
Emilia Vasile
Macheta artistică și copertele
Mihai Vasile
Editura MYTHOS, Ploieşti,2016

 

CONSTANTIN ARVINTE
FOLCLOR MUZICAL DIN MUNTENIA

Redactori:
Emilia Vasile
AnişoaraŞtefănucă
Culegere şi tehnoredactare muzicală
Editura Muzicală
GRAFOARTBucureşti
Macheta artistică, copertele și tehnoredactarea finală:
Mihai Vasile
Editura MYTHOS, Ploieşti,2016

„Personalitatea complexă şi multilaterală a lui Constantin Arvinte (compozitor, dirijor şi folclorist) nu mai trebuie prezentată. Ea este binecunoscutăşi se relevă prin însăşi opera acestui prolific truditor al peneişi al baghetei, prin numeroasele lucrări din genuri diferite (muzică de scenă, simfonică şi vocal-simfonică, lucrări camerale şi pentru fanfară, muzică vocală şi corală), prin ediţiile sale critice şi (nu în ultimul rând) prin culegerile şi transcrierile pe care Constantin Arvinte le-a realizat în beneficiul muzicii tradiţionaleromâneşti.
Lucrarea de faţă, Folclor muzical din Muntenia, se înscrie în seria Antologiilor zonale pe care autorul le-a început încă de la jumătatea veacului trecut (Culegere de folclor: jocuri populare româneşti, 1959), le-a continuat în deceniile al şaseleaşi al şaptelea (Jocuri populare din Regiunea Bucureşti, 1961, Jocuri populare din Regiunea Argeş, 1963, tipărite la Ed. Muzicală din Bucureşti, în colaborare cu Gheorghe Popescu-Judeţ); au urmat: Maramureş, viaţă nouă (Baia Mare, 1965, în colaborare cu Isidor Râpă), Jocuri populare din Regiunea Dobrogea (Constanţa, 1967, în colaborare cu Gheorghe Popescu-Judeţ), Ceteră, lemnuţ de dor (1968) şiCâtu-i Maramureşu (1971), ambele editate la Baia Mare, în colaborare cu Isidor Râpă. În ultimii ani această serie a continuat prin noi apariţii editoriale (Folclor muzical din Moldova, Iaşi, 2008, Folclor muzical din Transilvania, Cluj-Napoca, 2009 şiFolclor muzical din Oltenia, Craiova, 2012)…”
Dr. Constantin Secară, etnomuzicolog

 

 

Cartea-Program a Festivalului Artelor
NICHITA LA ECHINOCŢIU, 2016
(ediţia a unsprezecea)
Redactor, macheta artistică şi prezentarea grafică: Mihai Vasile.
Editura MYTHOS, Ploiești, 2016

Despre festival:
Festivalul artelor „Nichita la echinocţiu”  a avut prima ediţie în anul 2006, el continuând într-un fel mai nou, mai diversificat, mai modern, manifestarea culturală „Zilele poeziei româneşti” înfiinţată la un an de la moartea poetului (13 decembrie 1984), ca un omagiu, de un grup de intelectuali.
Festivalul artelor se desfăşoară în răstimpul dintre echinocţiul de primăvară şi ziua de naştere a poetului. Este un festival dinamic, făcut de tineri pentru tineri, aşa cum i-ar fi plăcut poetului. Începe la 21 martie şi se termină la 31 martie; este un festival cu 11 zile de spectacole, ateliere, recitaluri, vernisaje, lansări de cărţişi de reviste, colocvii, proiecţii de filme etc. La atelierele din cadrul festivalului se înscriu în medie 50 de tineri din oraşulPloieştişijudeţul Prahova, care sub tutela princiară a poetului nostru Nichita Stănescu, au prilejul să participe la toate aceste manifestări ale spiritului.Festivalul se adresează tuturor oamenilor, indiferent de vârstă, care au acces gratuit la toate manifestările şi primesc, tot gratuit, toate cărţile ce se lansează în cadrul festivalului.

                                                                                              Mihai Vasile

11 ZILE DE ECHILIBRU
”Prin Festivalul artelor NICHITA LA ECHINOCȚIU propunem 11 zile pline de libertate spirituală, de încântare artistică, de delectare vizuală și sonoră și multe altele asemenea.
Acest festival, os din os stănescian, ajuns anul acesta la ediția a unsprezecea, adună în jurul artei și libertății de expresie pe cei care știu că libertatea este un bun care se menține prin exercițiu…”
Dragoș Grigorescu

 

 

BOGDAN LUCIAN STOICESCU
CONVORBIRI LA LUMINA GÎNDULUI
despre fragilitatea vieţii, iubire, prietenie şi alte închipuiri

Această carte apare sub patronajul Festivalului artelor NICHITA LA ECHINOCŢIU,ed. a XI-a
Ediţie ne varietur îngrijită de Mihai Vasile
Coperte: ValiCraina
Prezentarea grafică: Mihai Vasile
Consilier editorial şi corectura: Constantin Marin
Editura MYTHOS, PLOIEȘTI, 2016

„Prima ediție a volumului Convorbiri la lumina gîndului. Despre fragilitatea vieţii, iubire, prietenie şi alte închipuiri a fost dată spre tipărire în luna martie a anului 2006, în chiar ziua Echinocțiului de primăvară, la numai o zi de la împlinirea a exact șase luni de cînd cel cu care a fost pus la cale, Ion Stratan – Nino, cum îi spuneam noi, apropiații săi – și-a început călătoria cea fără de sfîrșit pe apele liniștite și strălimpezi ale Poeziei... Volumul a apărut în chiar zilele primei ediții a Festivalului Artelor „Nichita la Echinocțiu” (23-30 martie 2006), la Editura „Libertas” din Ploiești, ca rod al strădaniilor – pentru mulți abnorme – ale diriguitorului acesteia, domnul Mihai Vasile – nume indisolubil și definitiv legat de lumea și viața culturală prahoveană, în general, și ploieșteană, în special – cel care a fost, de altfel, și realizatorul machetei artistice, graficii coperților și redactării…”
Bogdan Lucian Stoicescu

 

 

MIHAI VASILE
MIC DICŢIONAR DE TERMENI TEATRALI
ediţia a patra, revăzută şi adăugită

Această carte apare sub patronajulFestivaluluiartelor NICHITA LA ECHINOCŢIU, ediţia a XI-a
Edițieîngrijitășicoperte: Mihai Vasile(Coperta 1: Decor pescenaTeatrului Equinox Ploieşti; Coperta 4: FrescăîninteriorulCentrului Dramatic Mythos Ploieşti)
Editura Mythos, Ploiești, 2016

Codul de procedură teatrală
(Prefaţaediţiei a III-a, 2012)

„Fondator şi mentor al Teatrului Equinox din Ploieşti, profesor de arte dramatice, artist plastic şi fotograf de artă, autor de filme, actor, regizor şi scenograf de teatru, unde mai face şi restul – adaptări şi colaje de texte, costume, muzică, lumini, adică, aproape totul, prozator, poet, eseist, publicist şi editor, se pare că despre Mihai Vasile e mai uşor să spui ce nu este şi ce nu face. Cu o apetenţă creatoare atît de diversă şi de mobilă, de un enciclopedism bine controlat, un astfel de personaj al scenei cultural-artistice contemporane este greu de definit. Dacă nu te mulţumeşti cu stereotipii de genul „personalitate complexă”, începi să cauţi alte explicaţii, fiindcă avem o permanentă nevoie de clarificări. Plus că deseori cedăm la iluzia că o definiţie poate să ţină loc de inefabilul vocaţiei, de iminenţele destinului şi de impetuozitatea valorii. Rezultanta este că Mihai Vasile face bine tot ceea ce face, fără să amestece lucrurile. Fără să le amestece mai mult decît este inevitabil s-o facă, desigur. În sensul că, deşi toate ţîşnirile lui artistice sînt alimentate de lava aceluiaşi vulcan creator, cînd face teatru - face teatru, cînd face fotografie – face fotografie şicînd face literatură – face literatură, fără să scrie ca un regizor sau să regizeze ca un scriitor. Diversele sale ipostaze artistice îşi manifestă distinct identitatea, indiferent cîtecorespondenţe se pot stabili între ele prin efluviul care le uneşte pe dedesubt...”

M. Ghiţă-Mateucă

 

NICHITA STĂNESCU ȘI GHEORGHE TOMOZEI
CHIP IANIFER

Această carte apare sub patronajul Festivalului artelor NICHITA LA ECHINOCŢIU,ed. a XI-a.
Copertele, macheta artistică şi tehnoredactarea: Mihai Vasile
Editura MYTHOS,Ploiești, 2016

„Prietenia şi prietenii îl ajutau să treacă vămile descumpănirii şi descurajării (mai multe decît s-ar crede), în momentele cînd nu doreşti nici măcar să mai fii şi acum, cînd Nichita cu adevărat nu mai e, mă cred unul dintre cei ce pot vorbi emoţionat despre singura vocaţie reală pe care şi-o recunoştea poetul.
Caietul de versuri, ce ne apropie numele, cuprinde producţii poetice necunoscute sau parţial cunoscute, încredinţate tiparului de către posesorul lor, doctorul Ion Donoiu.
În luna mai 1980 doctorul, singurul capabil să îmbolnăvească (nouă ne-a transmis patima numismatică) i-a solicitat lui Nichita scrierea unor poezii „speciale”, cărora le-a fixat şi titlul şi pentru care a promis un „onorariu”, cu plata în monedă antică. Tranzacţia a fost concepută ceremonios, părţileonorîndu-şiobligaţiile „contractuale”, întărite cu semnăturile de rigoare. Juriştii vor găsi şi un viciu de procedură: în paragraful final al documentului în cauză, Nichita vorbeşte de „dreptul de autor”, după ce, în fraza penultimă, pomenea de un ciclu de versuri „dăruit”.
Lui Ion Donoiuşisoţiei sale Viorica, li s-au încredinţat un semn mai mult de iubire nichitiană, şi paginile iscusit caligrafiate s-au adăugat celorlalte comori ale casei: toarte de amforă, capete de tanagre, monede rare. După ce moartea a frînt triunghiul nostru numismatic, prin dispariţia lui Nichita, doctorul şi-a reamintit de eficacitatea „comenzii sociale”, solicitîndu-mi şi mie, în 1985, un grupaj de versuri (recoltă de-o zi), pe care m-am grăbit să-l compun, spre a reface, măcar pentru noi, clipele unice ale unei prietenii marcate decisiv de neştearsa amintire a Marelui Blond.
Demn de preţuit (valoare exclusiv sentimentală), caietul acesta devine o adevărată lacră în care, după ani lungi, ne aşteaptă scrisorile lui Nichita, cel care – o vorbă a lui – „fără prieteni nu putea trăi la fel”. Îi regăsim verbul, istovitoarea inteligenţă, sîntem iar sub vraja tuturor darurilor ce i-au împodobit viaţaatît de puţină, şi regăsim, chiar şi în curgerea nervoasă a unor improvizaţii fără pretenţii, nedisimulat, fiorul premonitor al morţii.
Ca toate „jocurile” lui Nichita, şi acesta are o penumbră de lacrimi…”

Gheorghe Tomozei

 

 

CALENDAR CULTURAL PRAHOVEAN 2016

Redactor: Mihaela Gaftoi; Redactor coordonator: Dragoş Grigorescu
Macheta artistică şi prezentarea grafică: Mihai Vasile.
Editura MYTHOS, Ploiești, 2016

Calendarul cultural prahovean 2016, în paginile căruia își fac apariția principalele manifestări culturale și artistice planificate pentru anul 2016, de către așezămintele de cultură, județene și locale ce se află sub autoritatea Consiliului Județean sau a primăriilor si consiliilor locale, din județul Prahova, conține:

• Manifestări culturale si artistice ale Centrului Județean de Cultură Prahova
• Manifestări culturale si artistice ale așezămintelor culturale din județul Prahova:
• Festivaluri, concursuri, spectacole, târguri, ateliere, tabere
• Expoziții
• Obiceiuri. Tradiții
• Personalități
• Dialoguri culturale
• Dezbateri, mese rotunde, conferințe și lansări de carte
• Programe educaționale
• Ziua localității
• Sărbători istorice ale României
• Sărbători religioase
• Alte manifestări

Cultura în 2016
Rostul acestui calendar cultural prahovean este acela de a înfățișa publicului larg rodul strădaniei instituțiilor publice de cultură în 2016 într-o ofertă culturală județeană. Societatea noastră de astăzi vede în cultură atât un refugiu, cât și o bună cale de încântare spirituală. Misiunea culturii așadar nu este simplă. Instituțiile au de împăcat prin oferta lor culturală dimensiunea educativă a culturii, dimensiunea națională și istorică, dimensiunea recreativă, pe cea a formării și informării în domeniul artistic și creativ – pentru a enumera doar câteva dintre ele.
Cultura astăzi are de înfruntat în mod direct forme virale de incultură: scăderea încrederii în învățământ și declinul culturii generale, manipularea și dezinformarea mediatică sistematică, chipuri false sau efecte adverse ale erei digitale, kitschul și lipsa de cuviință în multe forme artistice, accesul din ce în ce mai filtrat financiar la forme publice de educație sau cultura și educația ca o marfă tot mai scumpă și inaccesibilă etc.
În aceste condiții prezentul Calendar cultural prahovean 2016 devine o lucrare necesară și ambițioasă. Se vor regăsi în programele culturale spectacole și festivaluri, unele cu un număr mare de ediții, altele mai noi; sărbători tradiționale de dans și muzică populară; concerte; expoziții; târguri; sărbători populare sau religioase și multe altele. Ne exprimăm convingerea că toate aceste evenimente depășesc prin calitate vremurile și reușesc să pătrundă în rostul adânc pentru care au fost create și anume înnobilarea omului prin cultură.

Dragoș Grigorescu

ANUARUL SOCIETĂŢII PRAHOVENE DE ANTROPOLOGIE GENERALĂ

Anul I numarul 1 Coordonatori: Bogdan Costin Georgescu, Sebastian Ştefănucă

Editura MYTHOS - 2015

pentru lecturare descarcaţi în format electronic tip flippage aici

CONSTANTIN GÂRBEA – „Localitatea Bătrâni. Veche aşezare prahoveană”.
Schiţă monografică
Coperte 1-4: Mihai Vasile; Editura Mythos, 2015

„… Din cele mai vechi timpuri pământul patriei noastre a fost locuit de moşii şi strămoşii noştri. Zonele montane au fost legământul civilizaţiilor trecute. Pe aceste locuri populaţia trăia în obşti săteşti muncind pământul în devălmăşie. Această formă de viaţă a fost deseori tulburată de numeroasele popoare ce au trecut pe aici, însă, băştinaşii au rămas pe loc, având aceleaşi preocupări milenare.
Încă înaintea formării statelor feudale româneşti, în zonele montane şi submontane erau localităţi bine conturate, care au contribuit la întărirea societăţii feudale.
În depresiunea Drajna-Chiojd s-a dezvoltat unul din cele mai vechi sate din zonă: satul Bătrâni.
Încercând să transpunem în fapte îndemnul dat de regretatul profesor academician Constantin C. Giurescu, care a participat la sărbătorirea a 550 de ani de existenţă documentară a comunei Starchiojd în anul 1968 şi care spunea printre altele cu această ocazie: „O istorie completă şi veridică a poporului român va putea fi scrisă numai atunci când o localitate îşi va avea scrisă monografia sa”, lucrarea: „Localitatea Bătrâni, veche aşezare prahoveană” este concepută să prezinte în mod sintetic aspectele sociale, economice şi politice ale localităţii…”
Constantin Gârbea

OLIVIU GĂZDAC – „Prezentul trecutului”
Coperta 1: „Dincolo de fereastră” Florenţa Pretorian (ulei/pânză, 1945, pictură expusă la Muzeul Naţional de Artă Bucureşti în anul 1975, în cadrul marii retrospective consacrate artistei); Coperta 4: Oliviu Găzdac (fotografie de Mihai Vasile, 2015)

Ediţie îngrijită de Mihai Vasile.
Redactor: Mihaela Gaftoi; coperte, macheta artistică: Mihai Vasile; desene de Florenţa Pretorian; Editura Mythos, 2015

O carte despre viaţă, profesie, destin a unui important dascăl al învăţământului prahovean, o carte ilustrată cu desene de Florenţa Pretorian (artistă din perioada interbelică despre care criticii - Comărnescu, Mircea Deac, Petre Oprea dar şi marii pictori ai epocii - Pallady, Ciucurencu, Tonitza au spus că este una dintre marile artiste ale României).

DAN MOCĂNESCU – „Natale” – Poeme
Coperta 1-4: Mihai Vasile
Ediţie îngrijită de Mihai Vasile; Editura MYTHOS, 2015

Caraiman
Luminează Domnul fruntea României
crucea din maramă
lacrima de nea
ca ieşind din noaptea
tulbure-a stihiei
să-şi ridice Scaun iară
şi să stea
fiecare culme poartă-aici un înger
fiecare creastă un Începător
ce înaltă-i rana
pentru care sânger
răsucind hangerul fiecărui nor...
doar un fulger sparge
porţile-ndurării
din izvorul stânii parcă s-a aprins
printre cetini albe născocind pridvorul
răsăririi noastre
tainice-nadins
Luminează Domnul fruntea încrestată
cu un deget aspru
piatra a-nveşmântat
pe un tron de jnepeni
Patria-ndurată
să-şi ridice locul
peste care-a stat...

ION STRATAN – „Cafeaua cu sare”. Paradoxuri şi parafraze
Pe coperte, fotografii de Tudor Jebeleanu

Redactor, macheta artistică şi prezentarea grafică: Mihai Vasile; Editura Mythos, 2015

„…Ion Stratan a avut această extraordinară bucurie a construcţiei lexicale, lucru constatat şi de criticii operei sale poetice. Aici, însă, eliberat de canoanele poeziei, a excelat în paradoxurile acestei limbi române pe care a iubit-o şi pe care a respectat-o tocmai pentru ceea ce a avut ea mai bun pentru un poet ca el: vitalitatea…” (Cuvânt înainte – Mihai Vasile)

IOANA RUXANDRA FRUNTELATĂ, CRISTIAN MUŞA – „Starchiojd. Moştenirea culturală. Sărbători, obiceiuri, repertoriu folcloric, tradiţii locale reprezentative”
(Partea a doua)
Autori: Ioana Ruxandra Fruntelată; Cristian Muşa; Cristina Bucătaru; Andrei Chivereanu; Elena Dudău; Cristina Gherghe; Constantin Secară; Nicoleta Şerban
Redactor şi coperte: Mihaela Gaftoi
Editura Mythos, 2015

„… Volumul de faţă continuă prezentarea rezultatelor cercetării etnologice de teren desfăşurate în Starchiojdul Prahovei în mai multe etape, dar cu intensitate mai mare în anii 2013 şi 2014. După conturarea civilizaţiei din acest vechi şi frumos sat muntenesc de plai, prin reliefarea unor aspecte ce ţin de locuire, ocupaţii şi meşteşuguri am încercat să înţelegem osatura rituală a comunităţii şi gândirea despre lume a chiojdenilor, aşa cum se reflectă ele în obiceiuri, în expresii folclorice, în practici culturale moştenite şi păstrate până în pragul mileniului trei…”

 

Cartea-Program a Festivalului Artelor NICHITA LA ECHINOCŢIU 2015, ediţia a zecea.
Coperta 4: „Cioburi colorate”, pictură de Camelia Profirescu.
Redactor, macheta artistică şi prezentarea grafică: Mihai Vasile.

Festivalul artelor „Nichita la echinocţiu”  a avut prima ediţie în anul 2006, el continuând într-un fel mai nou, mai diversificat, mai modern, manifestarea culturală „Zilele poeziei româneşti” înfiinţată la un an de la moartea poetului (13 decembrie 1984), ca un omagiu, de un grup de intelectuali.
Festivalul artelor se desfăşoară în răstimpul dintre echinocţiul de primăvară şi ziua de naştere a poetului. Este un festival dinamic, făcut de tineri pentru tineri, aşa cum i-ar fi plăcut poetului. Începe la 20 martie şi se termină oficial la 31 martie, neoficial, cu închiderea Universităţii de primăvară la 1 aprilie 2015; este un festival cu treisprezece zile de spectacole, ateliere, recitaluri, vernisaje, lansări de cărţi şi de reviste, colocvii, proiecţii de filme etc. La atelierele din cadrul festivalului se înscriu în medie 50 de tineri din oraşul Ploieşti şi judeţul Prahova, care sub tutela princiară a poetului nostru Nichita Stănescu, au prilejul să participe la toate aceste manifestări ale spiritului.
Festivalul se adresează tuturor oamenilor, indiferent de vârstă, care au acces gratuit la toate manifestările şi primesc, tot gratuit, toate cărţile ce se lansează în cadrul festivalului.

 

DAN DAVID – „Venirea fiului”
Redactor Emilia Vasile; Ediţie îngrijită de Mihai Vasile; Prefaţă de MinelGhiţă-Mateucă; Culegere texte: Simina Şchiopu; Macheta artistică şi tehnoredactarea: Mihai Vasile

Carte care cuprinde facsimile ale poemelorscrise în ultimele luni de creaţie ale poetului şi transpunerea acestora în pagina de carte, o addenda cu reflecţii critice asupra operei şi vieţii sale, iar pe copertă titlul (aparent refuzat de poet – a se vedea cartea...) al unuia dintre cele mai frumoase poeme din carte.Cartea mai cuprinde şi filmul „Autoportret” cu texte din creaţia autorului dispărut atât de devreme, realizat de regizorul Mihai Vasile.

GHEORGHE ENE – „Foc căzut din stele”.
Coperta 1: „Arborele cosmic”, pictură de Mihai Vasile; Coperta 4: Gheorghe Ene, fotografie de Mihai Vasile, 1985
Redactor: Mihaela Gaftoi; Ediţie îngrijită de Mihai Vasile; Prefaţă de Dragoş Grigorescu

O magnifică colecţie de poeme scrise de acest miraculos poet-ţăran despre care s-a spus în anii optzeci că ar fi rescris „Mioriţa” (afirmaţia îi aparţine lui D.R. Popescu) şi care anul acesta ar fi împlinit.. o sută de ani.

 

ROLAND MÉNARD – „Călător în Ţara Equinoxului”
Coperta1: „Ô, ce lent mouvement”, acuarelă de Roland Ménard.
Ilustraţii: Petru Şoşa; Fotografii: Roland Ménard, Mihai Vasile, Ioan Moise, EricaMénard; Traducere, prefaţă şi note de Mihai Vasile.

O adevărată... „odisee” a scriitorului francez în cele două călătorii ale domniei-sale în România, cea de a doua prilejuită, în anul 1992, de premiera mondială a piesei sale „Poarta Infernului”, jucată de actorii Teatrului Equinox în adaptarea şi regia lui Mihai Vasile. O carte minunată, care cuprinde, pe lângă surprinzătoarele şi fermecătoarele sale gânduri despre o ţară pe care a iubit-o şi o iubeşte încă, şi piesa cu pricina cât şi reproduceri după o parte din lucrările sale de artă plastică.

Roland Ménard, actor, dramaturg, poet şi plastician francez s-a născut la 24 august 1923, la Paris.În 1947 se căsătoreşte cu o femeie de origine română şi, datorată acestei prime iubiri, se naşte o a doua, pentru ţara în care s-a născut soţia sa.
Scrie, astfel, prima sa piesă de teatru, Alexandru Lăpuşneanu, inspirîndu-se din viaţa tumultoasă a prinţului român, piesă jucată la Radio France Culture de către actorii Comediei Franceze.
Scrie foarte mult teatru pentru radio (France Culture şi Radio Suisse Romande), foarte apreciat de public şi critică, printre adaptările pentru radio numărându-se şi foiletonul dramatic Călătoria cea lungă, după romanul Şatra de Zaharia Stancu.
Din variata sa operă literară, pot fi menţionate piesele de teatru Rashomon şi alte povestiri, Autobuzul, Poarta Infernului, În alb şi negru, HippoNépo sau Fluturele Mozart, Vizita lui Sem, Pipo, hoţul scărilor, volumul de memorialistică Ça ne faitpasrrrien... (Două călătorii în România), romanul Bătrânul, volumul de versuri Poeme.
În anul 1992, Teatrul Equinox din Ploieşti a jucat în premieră mondială piesa Poarta Infernului, iar în anul 2000, Poarta lui Roland, un colaj din creaţia sa dramatică şi poetică, în care, alături de actorii Teatrului Equinox a jucat într-unul din rolurile principale şi actorul francez Roland Timsit.
Obţine, în anul 1997, Marele Premiu Radio al Societăţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa, pentru „întreaga sa operă”.
Este membru al Consiliului Naţional al SNAC (Sindicatul Naţional al Autorilor şi Compozitorilor) şi al Societăţii Oamenilor de Litere din Franţa.
Prieten constant al României, a legat de-a lungul deceniilor, cu oamenii de cultură de aici, prietenii dintre cele mai trainice (Mihai Vasile).

 

CALENDARUL CULTURAL PRAHOVEAN 2015
Coperta 1: „Atât de singur”: Coperta 4: „Melci şi tufănele”, picturi de Valter Paraschivescu
Redactor: Mihaela Gaftoi; Redactor coordonator: Dragoş Grigorescu; Macheta artistică şi prezentarea grafică: Mihai Vasile.

Calendarul cultural prahovean 2015, în paginile căruia îsi fac apariţia principalele manifestări culturale si artistice planificate pentru anul 2015, de către asezămintele de cultură, judetene si locale ce se află sub autoritatea Consiliului Judetean sau a primăriilor si consiliilor locale, din judetul Prahova are următoarele capitole:

• Manifestări culturale si artistice ale centrului judetean de cultură prahova
• Manifestări culturale si artistice ale asezămintelor culturale din judetulprahova:
• Festivaluri, concursuri, spectacole, târguri, ateliere, tabere
• Expozitii
• Obiceiuri. Traditii
• Personalităti
• Dialoguri culturale
• Dezbateri, mese rotunde, conferinte si lansări de carte
• Programe educationale
• Ziua localitătii
• Sărbători istorice ale româniei
• Sărbători religioase
• Alte manifestări

 

DIATA DOAMNEI MARIA BRÂNCOVEANU. 2014 Anul Brâncoveanu
Coordonator proiect editorial: Iuliana Mateescu
Consultant Stiintific: Prof. Valeriu Râpeanu
Alte texte: Prof. Matei Cazacu

„2014 Anul Brâncoveanu, Anul cinstirii sfintilor martiri Brâncoveni, împlinindu-se 300 de ani de la martiriul lor… Prilej de interiorizare si de întrebari: am înteles noi, cei de astazi, jertfa lor?”
Cartea, editata în parteneriat cu Asociatia Renasterea Obiceiurilor Si Traditiilor Românesti Bucuresti, contine date informative despre sotia Voievodului Brâncoveanu, nascuta la Târgsor, jud. Prahova si este realizata de Editura Libertas în colaborare cu Editura Idaco… dar din har…din Bucuresti.

cartea o puteti acesa aici in format pdf

 

DRAJNA NOUA – Muntenii din Baragan
Autori: Dumitru Popa, Alexandru Patrulescu, Marin Vacarelu

Cartea oglindeste modul cum, în urma reformei agrare din 1946, o parte din locuitorii Drajnei si din împrejurimile acestei comune au fost împroprietariti si s-au stabilit în inima Baraganului. Autorii au consultat documentele existente si au facut mai multe cercetari în satul Drajna, com. Dragalina din jud. Calarasi. Acolo au luat legatura în primul rând cu cei care mai sunt în viata si au participat la acest eveniment.
Cartea se adreseaza în primul rând urmasilor celor care, cu zeci de ani în urma, pentru o bucata de pamânt, si-au lasat vatra stramoseasca.

FIERUL MUNCII SI AURUL CULTURII, Cursurile de vară ale Universitătii „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte, editia 2013; Coordonator Constantin Manolache

Cartea contine lectii, dezbateri, comunicări stiintifice etc., sustinute de diverse personalităti, despre diverse evenimente, personalităti si stări de lucruri, din istoria de ieri si de azi a românilor; materiale redate integral, în rezumat sau selectiv, fiecare purtând numele autorului sau trimitere la el, în cadrul Cursurilor Universitătii „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, editia 2013.

Cartea RADIO ROMÂNIA 85 (1928-2013). DEPĂRTĂRILE NU NE NOR DESPĂRTI NICIODATĂ (prima carte despre ascultătorii RRI care ne-au vizitat) / DISTANCE WILL NEVER COME BETWEEN US (thefirstbookaboutthe RRI listenerswhovisited Romania); Autori: Eugen-Adrian Cojocariu; Alecu Marciuc
Volum bilingv (română-engleză) realizat pe baza interviurilor si declaratiilor ascultătorilor Radio România International, din diferite state, care au câstigat sejururi în România în urma unor concursuri de cultură generală, dotate cu premii.

Revista SĂ FIM NOI PĂSTRĂTORII TRADITIILOR (nr. 1)

Revista contine documente privind istoricul localitătilor Adunati si Câmpina, creatii literare, imagini documentare si artistice, date despre Proiectul National "Să fim noi păstrătorii traditiilor", în cadrul căruia are loc si Festivalul-Concurs "Să fim noi păstrătorii traditiilor", Proiect initiat de Grădinita cu Program Normal "Castelul Piticilor", structură a scolii Gimnaziale "Radu si Severa Novian" Adunati, director prof. Elena Apostol si coordonator proiect, prof. înv. prescolar Mădălina Moldoveanu si de scoala Gimnazială "B. P. Hasdeu" Câmpina, prof. înv. primar Mihaela Moldoveanu

MARTIE 2014
CALENDARUL CULTURAL PRAHOVEAN 2014 (coordonator Mihai Vasile)
Calendarul cultural prahovean 2014, în paginile căruia îsi fac apariţia principalele manifestări culturale si artistice planificate pentru anul 2014, de către asezămintele de cultură, judetene si locale ce se află sub autoritatea Consiliului Judetean sau a primăriilor si consiliilor locale, din judetul Prahova are următoarele capitole:

• MANIFESTĂRI CULTURALE SI ARTISTICE ALE CENTRULUI JUDETEAN DE CULTURĂ PRAHOVA
• MANIFESTĂRI CULTURALE SI ARTISTICE ALE ASEZĂMINTELOR CULTURALE DIN JUDETUL PRAHOVA:
• FESTIVALURI, CONCURSURI, SPECTACOLE, TÂRGURI, ATELIERE, TABERE
• EXPOZITII
• OBICEIURI. TRADITII
• PERSONALITĂTI
• DIALOGURI CULTURALE
• DEZBATERI, MESE ROTUNDE, CONFERINTE SI LANSĂRI DE CARTE
• PROGRAME EDUCATIONALE
• ZIUA LOCALITĂTII
• SĂRBĂTORI ISTORICE ALE ROMÂNIEI
• SĂRBĂTORI RELIGIOASE
• ALTE MANIFESTĂRI

MARTIE:
- Caietului program al Festivalului NICHITA STĂNESCU LA ECHINOCTIU, 21 - 31 martie 2014, editia a noua (coordonator Mihai Vasile)

- Cartea NICHITA AZI. Rostiri, exegeze, amintiri, texte cuprinse în Caietele Festivalului de poezie Nichita Stănescu si Colocviile Nichita Stănescu, Ploiesti 1984 - 1990 (coordonator Mihai Vasile)

Cartea contine texte, rostiri transformate în texte, tipărite în brosurile Colocviilor si editiilor Festivalului de poezie NICHITA STĂNESCU în perioada 1984 - 1990, ale unor scriitori, critici si istorici literari, realizatori de film, regizori de teatru, plasticieni.
Volumul contine, de asemeni, poeme si texte din creatia lui Nichita Stănescu, facsimile, desene, reproduceri, toate apărute în aceste brosuri.

ÎN MARTIE, PLOIESTIUL SE NUMESTE NICHITA
(coordonator Constantin Manolache)

Cartea contine referiri la luările de cuvânt în cadrul sedintei solemne a Academiei Române, dedicată lui Nichita Stănescu, la Ploiesti, în 30 martie 2013, de asemenea, la colocviile ce au urmat si la materialele publicate cu prilejul aniversării celor 8 decenii de la nasterea poetului ploiestean.

Ioana Ruxandra Fruntelata , Cristian Musa

Starchiojd - Mostenirea culturala (partea I) Locuri, ocupatii, mestesuguri

Cartea este rodul activitătii de cercetare etnologică a unui grup de tineri cercetători de la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, condusi de prof. univ. Ioana Ruxandra Fruntelată în comuna prahoveană Starchiojd. Având sprijinul Centrului Judetean de Cultură Prahova, tinerii cercetători au elaborat un prim volum care este rezultatul acestor investigatii de teren si care vizează, asa cum se evidentiază si în subtitlul volumului, aspectele generale ale asezării din punct de vedere etnografic: locuire, ocupatii, mestesuguri.

Colectivul acesta are acum în lucru (cercetare de teren, elaborare de material scrise si audio video) un al doilea volum care să evidentieze alte aspect ale culturii populare din aceste locuri: calendarele populare locale, rituri de trecere, folclorul ritualic si profane, alimentatie etc.

Cartea in format pdf poate fi accesata aici.

Nicolae Pavel
CA DUPA O LUNGA ABSENTA
Ploiesti, Ed. Libertas, 2013

Poemele din aceasta carte apartin unui timp, aparent, vetust, (anii saptezeci) dar care a însemnat enorm pentru literatura româna de atunci (lucru despre care astazi se vorbeste din ce în ce mai putin!), timp în care plutea de-adevaratelea "duhul poeziei peste oameni si case", cum avea sa spuna Nichita Stanescu mai târziu.
Nicolae Pavel avea în el acest duh. Îl mostenise de undeva. Sau poate venea din copilaria lui de pe Coasta Brezei, unde razboiul, care abia se sfârsise, nu-si lasase la vedere urmele, sau poate din hoinarelile sale pe strazile înguste si misterioase ale târgusorului astuia pe unde îsi purtasera pasii scriitorul Mihail Sebastian, actorul Ion Manolescu, ori pictorul B'Arg. Sau poate de nicaieri, pentru ca despre lucrurile astea e bine sa nu cauti sa stii prea mult…
Poezia lui Nicolae Pavel ilustreaza cum nu se poate mai bine epoca aceea în care se scria poezie ca si cum fara asta ar fi urmat sfârsitul lumii. Desigur, ca si astazi, veleitarii erau prezenti în numar mare în viata literara, dar atunci poetii chiar se luau în serios, aveau, adica, un fel de a scrie ultimativ, vital, amintind parca de poezia expresionistilor.
Absolvent de filologie, student al unora dintre cei mai interesanti intelectuali ai vremii (Al. Piru, Boris Cazacu, printre altii), Nicolae Pavel avea sa-si scrie poemele doar pentru a le citi la Cenaclul "Lyra" al Casei de Cultura din Breaza sau în alte "adunari" scriitoricesti, chiar daca revistele literare la care mai trimitea din când în când grupaje poetice îl încurajau cu celebra (pe atunci) zicere "este bine, mai trimiteti!" N-a mai trimis. A scris pentru el. S-a eliberat prin poezie de obsesiile si de nalucirile sale.
În anul 1984, emigreaza în Israel. Nu pentru ca i se întâmplase ceva rau aici, ci pur si simplu pentru ca dorea sa schimbe ceva în viata lui si a familiei. Aici a continuat sa scrie si a publicat doua culegeri poetice care nu au fost ocolite de critici. Astazi, poetul uitat, se întoarce, prin aceasta carte, acasa, "ca dupa o lunga absenta", aducând cu ea parfumul unei epoci în care oamenii chiar credeau în poezie si în destinul ei de a face lumea mai frumoasa.

Mihai Vasile

Ion Stratan
CRIMELE DIN STRADA CERULUI
Ploiesti, Ed. Libertas, 2013

„Ion Stratan e un poet ludic la granita metafizicului” – afirma ?tefan Augustin Doinas despre confratele sau mai tânar în anul 1991.
Ion Stratan însusi spunea despre el: „Sunt poet si-atât!”
La Ion Stratan obiectele si oamenii se contopesc într-un fel de mitologie a cotidianului redus la absurd, un fel de fantastic calm, deloc spectaculos, fara sa faca sa fie evidente celebrele „fisuri în real”, asa cum definea fantasticul Roger Caillois.
Ludicul de care vorbea ?tefan Augustin Doinas nu este doar la nivelul cuvintelor sau al inventiei lexicale (unde, fie vorba între noi, Ion Stratan a fost un maestru desavârsit!) ci mult dincolo de aceasta falie textuala, poetul împrumutând de la maestrul sau, Nichita Stanescu, si pofta constructiei dramatice într-o zona periculoasa, la granita dintre poezie si proza.
Cartea de fata nu vrea sa descopere o „noua fateta” a poetului Ion Stratan.
El va ramâne „poet si-atât!”
Numai ca, fara sa cotrobaim prin sertarele si biografia sa mai mult decât este necesar, am gasit aceste câteva texte, unele publicate, altele nu, unele asumate ca fiind poeme în proza, altele trecute sub tacere, care, adunate între aceste coperti, ne mai sugereaza câte ceva despre „fiinta cea de carne” a unui poet cu care am avut privilegiul sa fim contemporani.

Mihai Vasile

TEATRUL EQUINOX. Starea de a fi
Album monografic
Ploiesti, Ed. Libertas, 2013

Albumul pe care îl tineti în mâini este un poem vizual în alb si negru care evoca povestea minunata a Teatrului Equinox din Ploiesti. Nascut acum mai bine de 30 de ani din bucuria de a juca, Teatrul Equinox ne invita de data asta la o lectura în imagini a momentelor care l-au definit.
Acest teatru a luat fiinta în anul 1980, în momentul privilegiat si plin de semnificatii al echinoctiului, al unui echilibru greu de pastrat atunci ca si acum.
S i, pentru ca spiritul trebuie sa intersecteze undeva lumea acesta a concretului, sa cada, adica, în timp si spatiu, Teatrul Equinox a fost gazduit de Centrul Judetean de Îndrumare a Creatiei Populare si si-a continuat aceasta existenta de-a lungul mai multor forme si denumiri pe care acest centru le-a avut.
Reusind în mod temerar sa depaseasca vicisitudini ideologice sau constrângeri materiale, Teatrul Equinox a ramas mereu un loc în care actorul si spectatorul respirau acelasi aer al libertatii, un laborator al starilor de spirit, un loc unde emotiile capatau un semn sau un gest. De aceea Teatrul Equinox din Ploiesti este un teatru neobisnuit. Pe scena lui se joaca versuri, se întrupeaza sentimente. Asa se face ca spectatorul devine subiectul unei pedagogii subtile în care a face teatru înseamna a cauta un sens prin dialog cu tine însuti.
În mod firesc, acest fel de a întelege si de a face teatru a generat o scoala de teatru în care multi actori sau spectatori s-au simtit, vremelnic sau nu, în proximitatea mitului, a arhetipului sau a cuvântului însusi. Teatrul Equinox a fost mereu locul în care, prin teatru, se forma un public pentru actul artistic, multi dintre cei care au pasit ca spectatori au simtit nevoia sa ramâna si sa revina, fie ca actori, fie ca elevi la cursuri de arte vizuale, fie ca profesionisti ai unui domeniu artistic.
Paginile care urmeaza sunt o marturie ca a face teatru poate fi un modus vivendi în care fiinta noastra poate subzista dincolo de orice neajuns al vremurilor.
Acest album, ca o carte a spectacolelor care au fost puse în scena, este, de asemenea, el însusi un spectacol, unul ce este nerabdator sa înceapa.

Dragos Grigorescu

Albumul "Nichita Stanescu"

„Nichita Stanescu” este un album dedicat marelui poet – date bio-bibliografice si fotografii de la diverse vârste, prezentarea volumelor sale de versuri, în ordine cronologica, poezii, unele reproduse în facsimil, referinte critice, mici studii despre poezia si personalitatea lui Nichita Stanescu, premiile Herder si Struga, primele editii ale Festivalului de poezie „Nichita Stanescu”, apoi, primele editii ale Festivalului artelor „Nichita la echinoctiu”, câteva pagini despre prietenia cu Ion Stratan, spectacole si filme realizate de Teatrul „Equinox” pe texte sau pretexte de Nichita Stanescu si, în fine, câteva excelente reproduceri dupa tablouri cu duh nichitian ale unor cunoscuti pictori prahoveni – iata inventarul acestui album special, care ofera o imagine completa si complexa a poetului, a poeziei si a spiritului lui Nichita Stanescu. O lectura placuta, dinamica, rascolitoare. Un regal „Nichita Stanescu” nu numai pentru minte si inima, ci si pentru ochi, fiindca Mihai Vasile stie sa faca acele carti-spectacol, în care textul, fotografia, desenul si fondul paginii se cauta si îsi raspund de minune. O carte care este si utila si frumoasa. Te intereseaza si îti place.
M. Ghita Mateuca

COCORASTII MISLII
Album-schita monografica
Ploiesti, Ed. Libertas, 2013

Schita monografica a comunei Cocorastii Mislii, mai degraba fiind o publicatie de promovare a comunei, albumul de fata este o publicatie menita sa atraga atentia asupra faptului ca mediul rural si-a schimbat de mult prioritatile. Comuna Cocorastii Mislii – o adevarata proiectie europeana a satului prahovean – este înfratita cu o localitate din Franta cât si cu una din Republica Moldova. Aceste înfratiri au catalizat o larga serie de actiuni politice, culturale, socio-umane, economice care au dus la editarea acestui album trilingv – o veritabila carte de vizita moderna si eficace a acestei comune prahovene.

Dumitru Munteanu-Râmnic
PENTRU BASARABIA
Ploiesti, Ed. Libertas, 2012

În atmosfera febrila a anului 1912, prevestitoare a marelui conflict armat menit sa sfarâme ruginitele întocmiri imperiale, în Regatul Român se tiparesc o serie de carti despre Basarabia, care se difuzeaza în spatiile românesti si în occidentul european.
Le mentionam pe cele aparute în Prahova, pe parcursul anului 1912. În primul rând, pe cele publicate la Valenii de Munte (Tipografia „Neamul Românesc”), sub semnatura lui N. Iorga: Basarabia noastra (reeditata de noi, în anul 2012), Pagini despre Basarabia de astazi, România, vecinii sai si chestiunea Orientului, Cuvântare la 16 mai 1912, cu prilejul pierderii Basarabiei, Les Roumains et le nouvel état de choses en Orient.
Acestor titluri li se adauga culegerea de texte „Pentru Basarabia”, aparuta la Ploiesti, în alcatuirea si îngrijirea lui Dumitru Munteanu-Râmnic, profesor, pe atunci, la vestitul liceu „Sfintii Petru si Pavel”, din localitate, colaborator apropiat al savantului Nicolae Iorga.
Cele mai multe texte sunt extrase din studii si memorii istorice semnate de Dimitrie Cantemir, B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Zamfir C. Arbore, D.C. Moruzzi, Nicolae Iorga. Alaturi de ele, sunt incluse si câteva extrase din presa timpului, poezii populare basarabene (din culegerile lui V. Alecsandri si Gh. Madan), pagini de literatura culta (C. Stamati, A. Donici, B.P. Hasdeu etc.) si prezentarea câtorva personalitati culturale apartinând acestui spatiu.
Prin valoarea si varietatea textelor antologate, culegerea suscita si astazi interesul cititorului, aducând, totodata, acel plus valoric inestimabil, care aureoleaza întotdeauna o lucrare întocmita mai demult pentru a sluji o cauza care-a fost a bunicilor si a parintilor nostri, care, acum, este si a noastra.

Mihaela Gaftoi
NOPTIERA CU FLUTURI
Ploiesti, Ed. Libertas, 2012

...„Noptiera cu fluturi” este jurnalul unei femei singure, peste care au trecut apele si norii, soarele si vântul si care au lasat în urma dâre lungi de cerneala. Este cartea fetitei care se priveste acum în oglinda si se mira ca a trecut de treizeci de ani si ca lumea ei a ramas acolo, în privirea aceea din oglinda, aproape intacta si nespusa nimanui...
Mihaela Gaftoi, construieste simplu si fara artificii. Îsi aseaza personajul acesta fragil în mijlocul lumii. O lume imaginata din mici detalii, gesturi si cuvinte care nu stralucesc decât dupa ce sunt atinse, scrise, spuse, vazute ori auzite. De multe ori privirea aceea patrunzatoare în oglinda se transforma într-o fina si chiar eleganta autoironie, prilej cu care paseaza, mai ales, lucrurile de care se simte legata prin durere...
Sigur, s-au mai scris asemenea carti sau am mai întâlnit pe undeva asemenea personaje.
Nu mai e, parca, nimic nou sub soare.
Dar „Noptiera cu fluturi” a Mihaelei Gaftoi vine si adauga ceva acestei aparent cunoscute lumi. Cred ca un nou fel de a trai si retrai un sentiment, ori emotia unei reamintiri, a unei întâmplari, de a trezi la viata memoria exact acolo unde ea începe sa se stearga sau sa tradeze...

Mihai Vasile

Mihai Vasile
MIC DICTIONAR DE TERMENI TEATRALI
Ploiesti, Ed. Libertas, 2012

Cunoscut printr-o generozitate intelectuala care îl face sa-si aseze cartile mereu la coada proiectelor editoriale si printr-o exigenta care îl determina sa le amâne exasperant (autorul marturiseste ca si lucrarea de fata „a zacut multi ani prin sertare”), acum sapte ani, Mihai Vasile ne lua oarecum prin surprindere, dar nu ne surprindea deloc. Dupa ce editase zeci de carti ale altora, în 2005, a luat de coarne taurul debutului editorial propriu si l-a rapus sub forma primei sale carti – „Mic dictionar de termeni teatrali”.
Mic sau mare, acest dictionar, nu este unul (doar) stricto sensu, ci un tratat obligatoriu de libera practica teatrala, o carte de studii si de studiat. Pe lânga definirea propriu-zisa a peste 250 de termeni, în ordine alfabetica, cuprinde substantiale incursiuni în istoria culturala a celor mai importanti dintre ei – comedie, drama, epoca elisabetana, teatrul medieval, regie, spatiul teatral etc., precum si 25 de note bio-bibliografice ale unor dramaturgi, regizori, actori, teoreticieni si exegeti care au marcat arta universala a spectacolului de teatru. Mai mult, dictionarul se încheie cu zece pagini de schite-document care ilustreaza evolutia scenei si a spatiului teatral, in extenso, din antichitatea greco-romana si pâna în contemporaneitate. Toate acestea furnizeaza un tip de informatie care transcede limitele unui simplu dictionar.
Este evident ca acest dictionar este scris „dinlauntru”. Este evident ca este un instrument creat din necesitati pedagogice, ceea ce-l face cu atât mai interesant si cu atât mai util, nu numai pentru cei dedicati unei cariere în teatru, ci mai ales pentru noi, ceilalti, spectatorii din sala.
Este evident ca acest mic dictionar si mare instrument de cunoastere nu este facut la voia întâmplarii, însumând definitii pe care, cu putina competenta si multa tenacitate, la urma urmei, aproape oricine ar putea sa le colecteze de ici, de colo, fiindca sursele nu lipsesc. Ar rezulta o lucrare corecta, poate, dar seaca si rece, care n-ar servi la mare lucru, fiindca i-ar lipsi esentialul – vibratia originalitatii, tumultul creativitatii, autoritatea propriului exercitiu, ecuatie care confera lucrarii lui Mihai Vasile un statut special. Statutul unei cercetari teatrale, pe care un om de teatru stie s-o structureze cu acribia uscata a unui cercetator sobru si s-o desfasoare cu subtilitatea, profunzimea, efervescenta si suculenta unui pedagog si a unui regizor.
Dezvoltând o sugestie a lui Peter Brook, Mihai Vasile vorbeste de acea „magica complicitate între un grup care face teatru si un altul care-l recepteaza”, încheindu-si „Argumentul” cu certitudinea ca „aceasta întâlnire are legi care trebuie stiute si respectate de ambele parti”. General valabile, scrise sau nescrise, cunoscute sau ignorate, respectate sau nu, „legile” exista si îsi produc efectul, benefic sau dezastruos, dupa caz. Meritul lui Mihai Vasile este ca, prin acest „Mic dictionar de termeni teatrali” ne ofera un exceptional „cod de procedura profesionala” în materie de teatru. Unii îl vor aplica, altii îl vor neglija, dar nimeni nu-si va mai putea justifica neputintele sau excesele, esecurile sau ratacirile, diletantismele sau bâlbâielile prin lipsa acestui excelent instrument de lucru. Fiindca, indiferent din ce grup faci parte, si în teatru este valabil avertismentul justitiar – necunoasterea legii nu te scuteste de raspundere.

M. Ghita-Mateuca

Nicolae Iorga
BASARABIA NOASTRA
Ploiesti, Ed. Libertas, 2012

Deschidem aceasta carte menita sa arate viata curat româneasca a Basarabiei, timp de atâtea veacuri, pâna în anul nenorocit al rapirii, 1812 – de care ne amintim astazi cu durere adânca, dar nu fara sperante, la o suta de ani dupa aceasta pierdere nationala – prin afirmarea unui fapt, pe care – împotriva marturiilor istorice – niciun interes politic, nicio patima anti-româneasca si nicio slugarnica lingusire fata de stapânii de astazi nu-l poate rasturna: ca viata istorica a asa-numitei Basarabii începe cu Domnia Moldovei si se întareste, se acopera de bogatie negustoreasca si de glorie razboinica prin aceasta Domnie.

Nicolae Iorga

Nichita Stanescu
COLINDA DE TARA
Ploiesti, Ed. Libertas, 2010

Culegere de poeme din creatia marelui poet având ca tema istoria si oamenii acestei tari. În prefata cartii este reprodus un text exemplar al lui Nichita Stzanescu, text ce face clara atitudinea marelui poet în ceea ce priveste creatia literara: „A vorbi despre poezia patriotica, pentru un poet român, este un lucru fundamental: as marturisi ca este o confesiune. Nimic nu este mai sfânt, mai drept, mai cinstit si mai constructiv pentru un poet decât ardoarea discreta a cântecului si a verbului sau în care vorbeste despre maretia celor din care se trage el însusi, despre maretia acestui pamânt transformat în verb prin poezie. Nimic nu este mai patriotic de la capul si începatura noastra, Mihai Eminescu, tânar fiind si rostind în cuvinte tineresti: „Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie!” De ce ne cutremura pâna în ziua de astazi aceste versuri prin impecabila lor cinste, prin memorabila lor supunere adolescenta! Numai taranul român, numai muncitorul român si cei pe care ei îi nasc, intelectualii români, sunt cei care au dreptul de a se rosti despre patrie. A-ti iubi patria trebuie sa binemeriti a ti-o iubi! Nu orice mijlocitor poate sa iubeasca o patrie.
Mai întâi sa faci caramida, apoi zidul, dupa aceea locul ferestrei. Când ai facut fereastra, asta înseamna ca ai facut mai înainte zidul. Numai cel care a facut zidul are dreptul de a privi prin fereastra. Pasarile plesuve ale nimanuia repede se strâng, dar ele disturba munca si calmul valorii adevarate uneori.
A-ti iubi poporul din care faci parte, a-l spune-n versuri sau în proza este cea mai de seama avere pe care un spirit o poate da spiritualitatii universale.
A-ti iubi Patria înseamna a ti-o cladi cu propria ta viata. A iubi limba româna înseamna a gândi în limba româna, a tacea în limba româna, a plânge în limba româna si a râde în limba româna. Ea nu se trage din nici un fel de dictionare. Ea se trage din cei care au murit ca sa ne nasca pe noi.”

Mihai Apostol
MARTURII TEATRALE
Ploiesti, Ed. Libertas, 2009

La trecut si la prezent despre un Senior

Pentru cei care nu l-au cunoscut decât citindu-i cartile, Mihai Apostol facea figura unui erudit, îngropat în maldare de manuscrise si carti. Nu ca noi, ceilalti, care l-am cunoscut, n-am fi avut aceeasi parere. Dar, pentru noi, era foarte clar ca omul din fata noastra, cu statura sa impunatoare, cu vorbele sonorizând aerul, era unul dintre cei pretiosi, unul dintre Seniorii (din ce în ce mai putini!) ai actului de cultura.
Mihai Apostol iesea din imensa biblioteca de la subsolul casei sale tot timpul cu gândul la umbrele celor care au fost si asupra carora reflecta, le reconstituia vorbele si faptele, le cerceta cu lupa detaliile dintr-o veche si stearsa fotografie sau din vreo copie a vreunui manuscris sau document...
Student al unor mari figuri ale literaturii române, precum George Calinescu, Tudor Vianu, Iorgu Iordan sau Jacques Bick, Mihai Apostol s-a molipsit înca de tânar de la acestia de ceea ce înseamna iesirea din timpul prezent si plonjarea în istorie, cercetarea si imaginarea unor epoci de mult apuse care, daca ar fi lasate acolo, în uitare, s-ar putea sa nu mai transmita nimic din ceea ce au însemnat în evolutia noastra culturala. Spunea, de altfel, cu vocea lui sunatoare, magistrala: „Uitam, nu mai suntem!”
Cartea de fata, în care a adunat scrieri mai vechi si mai noi, publicate sau inedite, scrise de-a lungul câtorva decenii, este, asa cum o spune si titlul ales de autor, o marturisire a ceea ce a vazut în calatoriile sale documentare si imaginare în epoca începuturilor noastre teatrale, în care personalitati de prim rang ale teatrului românesc au plecat în lume de pe aceste meleaguri, sau marturii ale prezentei sale în preajma unor mari personalitati teatrale ale secolului trecut, care au slujit scena ploiesteana si nu numai...
Mihai Apostol a scris enorm. A fost preocupat pâna la obsesie de istorie, de teatru ca fenomen, de artele plastice. A fost prieten cu cei despre care scria. Le stia împlinirile si neîmplinirile, obsesiile si nesomnul, decortica cu migala semnele din creatiile acestora.
...Si nu este deloc întâmplator faptul ca dedica aceasta carte actorului Corneliu Revent, cu care a avut o discreta si îndelunga prietenie, pe care l-a urmarit în spectacolele sale si caruia îi purta un imens respect. Cum nu este întâmplator faptul ca lumea teatrului îl fascina. Avea aerul unui copil care se minuneaza de tot ce vede în aceasta lume. Mihai Apostol îsi rezerva dreptul de a se lasa fascinat si „pacalit” de viata de pe scândurile scenei.
„Marturii teatrale” este cartea unui fenomen artistic complex, desfasurat de-a lungul a doua secole, este cartea care nu ne lasa sa uitam, este cartea care redesteapta în noi fiorul si bucuria ludicului...

Mihai Vasile

Rodion Burca
AFARA DIN ÎNTUNERIC
Ploiesti, Ed. Libertas, 2009

Rodion Burca este student la Facultatea de Istorie, iar lucrarea sa, intitulata inspirat „Afara din întuneric este o veritabila radiografie a societatii dintre Prut si Nistru, în momentul convulsiei sociale din aprilie 2009, radiografie însotita de o analiza pertinenta si de recomandari profesioniste de normalizare. Cartea este construita dintr-o succesiune de întâmplari si situatii reale, înregistrate în preajma, dar mai cu seama în timpul si imediat dupa evenimentele din aprilie. Transpunerea literara a acestor aspecte este facuta cu îndemânare si precizie, naratiunea capatând un ritm sustinut, asemeni celui din cartile de aventuri, ritm impus mai cu seama de curgerea alerta a întâmplarilor din acele zile, întâmplari cu nimic mai prejos decât cele de fictiune, de multe ori chiar depasindu-le.
Cartea, în totalitatea ei, este un îndemn la iesirea din pasivitate si la actiune pentru apararea si consolidarea democratiei, – principalul garant al libertatii sociale – o democratie reala si puternica în întregul continent european. E o datorie a fiecaruia si a tuturor daca vrem sa ne bucuram, noi si cei ce vor veni, de binefacerile unei comunitati puternice si durabile.

Dana Sânziana Vasile
ACCIDENTUL SI ALTE POVESTIRI
Ploiesti, Ed. Libertas, 2009

Tristetea din Tara Minunilor

Am citit textele Danei Sânziana Vasile de doua ori. O data, la lumina alba de pixeli a computerului, ascultând dincolo de geam sfârâitul fulgilor de zapada care topeau noaptea, a doua oara, de cum m-am trezit, la cafeaua si gândul care o repovesteau, dinspre ecranul de zori de zi al ferestrei. Mi se întâmpla destul de rar sa fac lucrul acesta, asa ca m-am întrebat, fireste, de ce? ?i dintr-o data am avut revelatia ca starea de tristete trebuie sa fie, cu siguranta, o traire profund estetica, nu doar un sentiment din preajma lacrimei.
Tânara scriitoare îsi istoriseste întâmplarile cu un zâmbet trist de copil dar ne arata totodata ca ea, tristetea, trebuie cu delicatete si duiosie definita, învatata, traita, asumata, pentru a merge frumos mai departe. Eroina din prezenta carte pare a fi una si aceeasi, rescrisa, reinventata perpetuu, desprinsa cumva din micile cristale de argint ale imaginilor lui Lewis Carroll, care a fotografiat-o cu perplexitate, emotie si adânc respect în fata inocentei pe micuta-cea-trista Alice Liddell (probabil modelul sau real pentru Alice în Tara Minunilor). E si ceva din tristetea lui Salinger, e parca si ceva din tristetea lui William Golding sau Harper Lee si nu în ultimul rând din tristetea fabuloaselor nuvele ale lui Tolstoi si Cehov, pe care, pentru totdeauna, le socotesc monumentale.
Dana Sânziana Vasile stie sa povesteasca fermecator de simplu, e o scriitoare autentica. Prozele sale ma bucura si pentru minunatul motiv ca, iata, sub ochii nostri, renaste cu-ncetul literatura româna.

Ioan Mihai Cochinescu

Stefan A.-Sasa
PARODII
Ploiesti, Ed. Libertas, 2009

Parodiile lui Stefan Al. Sasa impresioneaza prin diversitatea textelor sursa. Asta presupune o abilitate poetica remarcabila, trebuie sa pianotezi pe multe registre, sa ai un vocabular poetic foarte flexibil si o usurinta sintactica de acrobat al cuvintelor.
Mutând falstaffian un poem metafizic–thanatic într-o descriere bachica, de exemplu, parodistul obtine acel efect de distanta din care tâsneste umorul. Parodistul îsi alege modelele ca o provocare, cu cât mai complicate, cu cât mai greu de surprins în constructia lor lingvistica si în atmosfera lor inimitabila, cu atât mai demne de imitat
se vadesc. Autorul are atât ochiul exersat pentru a surprinde miezul, cât si îndemânarea prozodica de a turna în forma „originala” picatura de venin a satirei. Efectul de surpriza este de fiecare data garantat, ecartul dintre punctul de plecare si cel de sosire, prefacerea alchimica a cutarei sintagme din textul model în „ocara torcând usure”, sau aluzie etilic – erotica, toate creeaza aerul vesel bonom si un optimism fata de resursele nebanuite ale limbajului.
Parodia bine facuta nu este un gen minor, ci o punere sub semnul întrebarii a însasi conditiei literaturii. Autorul nostru ne aduce în fata unei oglinzi în care regele îsi vede goliciunea si are puterea de a râde de sine însusi.

Christian Craciun

Andreea Mihalcea, Elena Enisor
PALIMPSEST.
Clar-obscur ân relatia literara dintre Nichita Stanescu si Ion Stratan
Ploiesti, Ed. Libertas, 2009

Când am citit si recitit acest capitol (este vorba de capitolul „Dintr-un abecedar martian” din volumul „Respirari de Nichita Stanescu), adnotat si subliniat cu atâta migala de Ion Stratan, am avut brusc revelatia ca aici este deja un moment de istorie literara. Ca nu este onest ca doar eu sa stiu acest detaliu. Dar, mai ales ca, în felul lui, gestul prietenului meu putea sa însemne si altceva... Nu-mi era clar ce anume, dar un gând mi-a dat de atunci târcoale...Nefiind un specialist în critica si istorie literara, nu m-am hazardat în a face supozitii sau a emite interpretari sau judecati. M-am gândit, atunci, ca doar cineva care sa nu fie legat emotional de cei doi poeti poate sa analizeze acest „caz”, poate sa faca lumina în acest gest al lui Ion Stratan. Asa se face ca am apelat la tinerele mele studente si prietene, Andreea Mihalcea si Elena Enisor, doua tinere cu reala vocatie de filolog, prima – o excelenta poeta, laureata a unor prestigioase concursuri literare nationale, iar cea de a doua – una dintre figurile cele mai cunoscute la olimpiadele nationale de literatura, recunoscuta pentru felul în care abordeaza fenomenul literar românesc. Le-am propus celor doua tinere scriitoare sa analizeze acest fapt literar, le-am pus la dispozitie toata opera lui Ion Stratan, pe care o aveam de la acesta cu autograf (fapt important pentru descifrarea scrisului nu tocmai lizibil al acestuia), precum si toate detaliile de care dispuneam în ceea ce priveste relatia literara si de prietenie dintre cei doi poeti. Concluziile la care au ajuns cele doua autoare au fost uimitoare. Chiar daca n-ar fi adevarate si tot ne-ar uimi. Pentru ca cercetarea a fost extrem de minutioasa, textele au fost comparate si evaluate ca într-un laborator, iar concluzia, deloc stravezie, a fost aceea ca Ion Stratan a putut sa se „elibereze” de maestrul sau tocmai recitindu-l, tocmai analizându-i acestuia ideile, nalucirile, strafulgerarile de genialitate, cu ochiul si mintea poetului matur care era la ora adnotarilor.
Chiar daca aceasta carte se opreste doar la nivelul supozitiilor, chiar daca au ramas în suspensie înca multe aspecte la care s-ar cuveni ca autoarele sau, poate, altcineva sa revina, chiar daca ea tradeaza emotia începutului de drum pentru cele doua tinere autoare, îmi place sa cred ca acest mic detaliu de istorie literara va face ca poezia lui Ion Stratan sa înceapa sa fie mai cunoscuta si mai iubita.
Asociat constant si exagerat cu maestrul sau, Ion Stratan a scris o poezie care defineste nu numai o epoca literara (îndeobste cunoscuta ca fiind a ”optzecistilor”) ci si o consti-inta literara, o marturie a unui poet convulsionat de timpul în care a trait, lucru confirmat, în parte, si de adnotarile facute acestor texte nichitiene. De altfel, este impropriu sa le numim adnotari, în sensul de dictionar (însemnare, nota care explica, întregeste un text; adnotatie), pentru ca ele sunt de fapt reflexii scânteietoare ale unei inteligente aparte, ale unei nevoi aparte.

Mihai Vasile
LECTIA DE ANAMNEZA
Dialoguri despre teatru
Ploiesti, Ed. Libertas, 2009

Volumul de dialoguri „Lectia de anamneza” a regizorului Mihai Vasile este un exemplu de ceea ce am putea numi „nevoia de dialog”. De altfel autorul însusi recunoaste în cuvântul înainte al cartii ca aceste dialoguri care abordeaza, în general, lumea artei, „nu au facut mai multa lumina, ci au pus macar, în circuit, puncte de vedere, au largit spatiul domeniului abordat, au pus în fata oameni si opinii.”
În final, autorul vorbeste cu amicitie despre cei cu care a avut aceste dialoguri: „Într-un fel sau altul si ei sunt autorii acestei carti. Într-un fel sau altul, opiniile lor si opiniile mele, teoriile lor si teoriile mele s-au intersectat, Întrebarile lor au fost, de cele mai multe ori, si întrebarile mele pe care mi le puneam în singuratatea mea de artist. A fost un adevarat privilegiu sa am aceste dialoguri cu domniile lor. Le sunt profund recunoscator pentru ca au scormonit cu gentilete prin nelinistele mele.”

Gherasim Rusu Togan
DISTINCTIA CUVINTELOR
Ploiesti, Ed. Libertas, 2009

Pasionat cercetator al culturii traditionale românesti, Gherasim Rusu Togan este totodata un scriitor complex abordând cu aceeasi pasiune si poezia, proza scurta, romanul.
„Distinctia cuvintelor” împrumuta ceva din toata aceasta experienta intelectuala pe care autorul o desfasoara cu gratie si infinita tandrete în fata cititorului sau.
Motto-ul cartii este sugestiv pentru acest autor:
„Poezia mi-o doresc ramura de maslin ocrotitoare si însemn, totodata, a rost de troita la care sa îngenunche cei care, alaturi de mine, îsi asteapta purificarea. Iar daca uneori mi se transforma în giulgi îndoliat, prin neatingerea visului, sa-mi ramâna, aevea, lacrima dainuitoare, dintr-un apasator spatiu doar de mine trait!
Ca urmare, cititorule, mi te astept aproape de inima!”

Aceste carti pot fi ridicate gratuit de catre cei interesati de la sediul Editurii Libertas din Palatul Culturii etajul 2, în limita stocului disponibil.